SMART Craiova

Cine a făcut Revoluția bolșevică din 1917?

Dacă anul acesta vom sărbători Centenarul Unirii din 1918, eveniment cu valențe exclusiv naționale, la nivel mondial, anul trecut, 2017, s-a confundat, cu unele excepții, cu marcarea unui secol trecut de la Revoluția bolșevică din 1917. Evenimentul în sine nu duce lipsă de materiale, cărți și protagoniști sângeroși. O întreagă istoriografie abordează și în prezent subiectul, aproape de fiecare dată punându-se în lumină noi și surprinzătoare aspecte ale schimbărilor survenite în urmă cu un veac.

Cartea pe care v-o propunem săptămâna aceasta, “O istorie secretă a Revoluției Ruse”, contribuie nu atât la conturarea unui scenariu legendar și așa doldora de informații, unele dintre ele cel puțin îndoielnice, cât mai ales la surprinderea acelor resorturi secrete, de cele mai multe ori “invizibile”, care i-au călăuzit pe protagoniștii de la 1917 și pe cei de mai târziu. Cei care vor înscrie această carte în rândul lecturilor din 2018 vor observa că accentul cade nu pe înșiruirea cronologică a faptelor, obiectivul declarat al cărții nefiind realizarea unei istorii de manual, ci pe ceea ce este esențial și subtil, pe elemente ce țin mai curând de planurile uman, psihologic și mistic.

Victor Loupan, autorul cărții, este un cunoscut jurnalist contemporan, scriitor, realizator de documentare și emisiuni radio, de origine franceză. Cartea pe care o prezentăm, fără să fie unica consacrată de autor Rusiei, este singura tradusă în limba română și, deci, singura accesibilă publicului larg la momentul de față.

Structurată în trei capitole dense dar totuși comprimate ca întindere, cartea abordează rând pe rând problematici precum activitatea și ascensiunea unor personaje precum Troțki sau Lenin și relațiile cimentate de aceștia cu diverși bancheri americani și ofițeri britanici de intelligence, Troțki, respectiv cu statul major și serviciile secrete germane, Lenin. Nu lipsesc informații prețioase despre revoluțiile din 1915 și 1917, Războiul Civil, dar și instalarea și păstrarea puterii de către Stalin.

Eliberate de clișee și idei fixe, lucrările mai recente de istorie îi recunosc lui Troțki rolul de principal organizator și teoretician al Revoluției din 1917, creator al Armatei Roșii și lider incontestabil în cadrul Războiului Civil câștigat de bolșevici. Troțki, așadar, întruchipează avântul revoluționar atroce, lipsit de scrupule și arogant. Aceste caracteristici explică atât ascensiunea fulminantă a liderului bolșevic cât și decăderea ireversibilă care avea să-i determine excomunicarea din primul eșalon al puterii comuniste, exilul și, în cele din urmă, asasinarea, în 1940.

Iscusința lui Stalin, calculul rece și viziunea pe termen lung constituie obiectul celui de-al doilea capitol. Fără să se situeze în logica liderilor marxiști europeni, intelectuali prin excelență, Stalin întruchipează figura salvatoare, organizatorul pedant și executantul în detaliu al unui plan îndelung elaborat. În antiteză cu profilul conturat de autor pentru Trotki, “revoluționar snob, înverșunat, certăreț, gata să se înfrunte oricând, oriunde și cu oricine”, Stalin, bolșevic cu state vechi, apare drept un personaj loial și ambițios, fin cunoscător al mecanismelor partidului și prevăzător până la obsesie în tot ceea ce privește organizarea noului regim.

Cel de-al treilea și ultimul capitol al cărții tratează natura terorii care a însoțit îndeaproape Revoluția din 1917 și Războiul Civil care i-a urmat. Prezentă la orice pas, între membrii bolșevici precum și în raporturile cu ceilalți, “dușmani ai revoluției”, reali sau închipuiți, teroarea a fost utilizată pe scară largă atât în perioada timpurie a regimului cât și ulterior, în epoca consolidării. Mijloc eficient de epurare și intimidare, teroarea întrebuințată de “roșii” și “albi” în timpul Războiului Civil s-a soldat cu epidemii de tot felul, foamete, un sentiment generalizat de disperare și, urâtă moștenire, cu un număr de victime cuprins între opt și treisprezece milioane.

Revoluția din 1917 este, fără doar și poate, unul dintre evenimentele fondatoare ale secolului XX. Deși cifra de 100 de ani trecuți de la acel moment trimite la un episod vechi, îndepărtat în timp, la scara istoriei înseamnă, totuși, puțin. Cu atât mai puțin cu cât “spiritul revoluționar” nu este trecut la index. Dimpotrivă, el este nemuritor, încăpățânându-se, parcă, să rămână mereu actual. Din curiozitate sau dorința de a parcurge o istorie savuroasă a începuturilor regimului comunist în Rusia, cartea merită citită.

Adauga comentariu

Follow us

Vrei sa primesti cele mai noi stiri pe facebook?

Cele mai citite