I-am întâlnit de multe ori pe scenă, iar conexiunea dintre ei părea uneori să depășească granițele unui spectacol. Pentru că așa se și întâmplă, de fapt. Pentru Iulia Colan și Cătălin Vieru, actori ai Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova, pasiunea pentru teatru a fost doar începutul unei povești care și-a răsfirat rădăcinile dincolo de cortină. Iulia și Cătălin sunt parteneri atât în spectacole, cât și în viața de zi cu zi. Și pentru că par inseparabili, nici nu ne puteam gândi la un interviu fără să îi avem pe amândoi în minte.
SMART Craiova: De ce teatru?
Cătălin: Din întâmplare și din fericire. Deși uneori ajung să resimt o plictiseală. Indiferent de cum se vede din exterior, fac, totuși același lucru. Nu e o plictiseală „rea”, să nu mă înțelegeți greșit. Mă bucur pentru alegerea pe care am făcut-o.
Iulia: Nici nu mi-am pus vreodată problema asta. Teatrul a venit de la sine. Am crescut în teatru, cu tata lucrând aici (n.r. actorul Ion Colan). Chiar nu știu dacă a fost mai întâi teatrul și apoi eu sau invers.
SMART Craiova: De ce Iulia/ Cătălin?
Cătălin: De ce Iulia? Pentru că nu se putea altfel. Din toate motivele din lume.
Iulia: De ce Cătă? Pentru că așa a fost să fie. Chiar cred că așa a fost să fie. Pentru că am fost prieteni mai întâi și tot ce a venit apoi a fost urmarea unei foarte bune prietenii. Nu s-a pornit din start de la premisa unei iubiri, în sensul romantic al cuvântului.
SMART Craiova: Care credeți că sunt punctele voastre forte pe scenă și în afara ei? Dar ale partenerului?
Iulia: E vorba de un lucru care m-a și atras la el, poate și pentru că seamănă cu mine din punctul ăsta de vedere, și anume sinceritatea. Cred că suntem niște actori sinceri amândoi. Nu sunt foarte mulți actori sinceri, din păcate. Sau cel puțin eu asta cred. Iar în viața de zi cu zi, nu știu dacă sinceritatea este un plus pentru mine, pentru că nu mă ajută foarte tare. Am o sinceritate în stare brută, ca să zic așa, uneori nu o trec prin niciun filtru și spun lucruri pe care poate că nu ar trebui să le spun.
Cătălin: Punctul ei forte, atât pe scenă, cât și dincolo, e sensibilitatea. Însă e o sensibilitate aparte. Chiar vorbeam acum câteva zile despre asta. Poți să ai o sensibilitate fățișă, să plângi în fața cuiva și totuși plânsul tău să nu îi spună nimic celuilalt. La ea e o sensibilitate care ajunge direct la tine, înăuntrul tău. Iar legată cu sinceritatea, e ceva cu care e imposibil să nu rezonezi.
Iulia: Și eu vreau să adaug sensibilitatea ca unul din punctele lui forte. Am mai zis-o, e unul dintre cei mai sensibili actori (și oameni) pe care i-am cunoscut.
SMART Craiova: Cătălin, și punctul tău forte din perspectiva ta?
Cătălin: Răbdarea.
SMART Craiova: Iulia, ai fost votată de publicul craiovean „Cea mai populară actriță” la Gala TNC de la sfârșitul anului 2017. De ce crezi că te-au ales spectatorii?
Cătălin, râzând: Păi din sensibilitate și sinceritate, îți răspund eu!
Iulia: Da… Nu știu, sper să fie pentru că am reușit să ajung la ei, într-un fel sau altul.
SMART Craiova: Cum e povestea asta „dublă” pe care o trăiți împreună, și pe scenă și în viață? Simțiți uneori că e prea mult?
Iulia, glumind: Eu i-am zis că ar trebui să mai degajăm puțin situația. Dar nu știu cum se face că ajungem să stăm tot împreună. După spectacol, ne place să fim tot noi doi. Uneori stăm, pur și simplu, unul lângă celălalt și tăcem. Și până și tăcerea asta între noi e de calitate.
Cătălin: Da, noi ne dăm seama la nivel pur teoretic că e bine să mai petreci timp și cu alții. Așa se zice. Dar nu am simțit asta până acum.
SMART Craiova: Până acum în cât timp?
Amândoi: 4 ani.
SMART Craiova: Ce regizori cu care ați colaborat v-au plăcut mai mult? De ce?
Cătălin: Fără să mă gândesc prea mult, Bobi Pricop, Cristi Juncu și Radu Afrim. Motivul diferă. Pe lângă faptul că sunt regizori buni, cu Bobi e o chimie pentru că ne știm de mici. Cristi Juncu… pentru că e „o căldură de om”, iar Radu Afrim… pentru că e un chin de om.
Iulia: O să îi amintesc fără o ordine anume. Mie mi-a plăcut Tim Carroll, mi s-a părut un om foarte deștept și foarte pregătit, care are tot ce îi trebuie unui regizor. Mi-a plăcut Cristi Juncu din același motiv pe care l-a invocat și Cătă: e foarte relaxant să lucrezi cu el, mai ales că eu sunt o fire mai anxioasă, iar felul său de a fi m-a ajutat foarte tare. La Afrim a fost invers, pentru că e anxios ca mine și e greu să nu iasă mici scântei când se ciocnesc două caractere de acest gen. Însă îmi place mult energia pe care a lăsat-o și cu care noi lucrăm. Mi-a mai plăcut mult să lucrez cu Bocsardi, pentru mine a fost ca o redescoperire a școlii pe care am urmat-o, un moment care mi-a reamintit de ce a meritat să fac școala aceea. Și mai este Andreea Ciocârlan, cu care repet acum, o fată foarte tânără căreia îi prevăd un drum foarte frumos în meseria asta.
SMART Craiova: Și care ar fi regizorii cu care ați vrea să lucrați în viitor?
Iulia: Cu Bobi mi-ar plăcea să lucrez și cu Andrei Șerban, pentru că l-am cunoscut și, apropo de caracterizarea drept „chin de om”, el cred că se încadrează, din ce am auzit, în sensul că intră foarte adânc în probleme personale și unii ar zice că nu e tocmai etică o astfel de abordare. Și eu tind să cred asta. Dar, pe de altă parte, cred că ar fi interesantă o incursiune în adâncuri. Sunt curioasă de ce ar putea scoate la suprafață.
Cătălin: Mă gândeam că eu aș vrea să lucrez cu regizorul Iulia Vieru sau Iulia Colan. A făcut „Flori pentru Algernon”…
SMART Craiova: Da, ne-a plăcut.
Cătălin: Ei, atunci înțelegi de ce. Aș fi foarte curios.
Iulia: Da… uite că mi-ar plăcea să regizez ceva cu Cătă, dar poate un one man show, pentru că nu știu dacă aș putea să gestionez lucrul cu mai mulți actori.
Cătălin: Pentru mine toată treaba asta e destul de personală. Trebuie să mă simt bine cu regizorul cu care lucrez, iar până nu îi cunosc, nu aș putea spune că îmi doresc să lucrez cu X sau Y. Sau aș zice Andriy Zholdak, pentru că am auzit atâtea lucruri cumva negative și extreme despre el, încât m-au intrigat. Bine, acum nu promit că aș rezista, dacă într-adevăr e așa de… damblagiu! (râde).
SMART Craiova: Ce roluri v-ați dori să jucați împreună pe scenă?
Iulia: Eu mi-aș dori Gertrude – Claudius (Hamlet).
Cătălin: Îmblânzirea Scorpiei, cred, Katherina și Petruchio.
Iulia: Da, n-ar fi rău!
SMART Craiova: Ce urmează pentru voi în perioada următoare?
Iulia: Din punct de vedere profesional, urmează „Fete”, de Moliere, spectacolul regizat de Andreea Ciocârlan, apoi încep repetițiile la „Atens by Night” (Nopți Ateniene), după Timon din Atena și Visul unei Nopți de Vară, în regia lui Charles Chemin, unde jucăm împreună.
Cătălin: Da… Și dincolo de orice, pentru noi urmează nunta.
Iulia: Da, da, pe plan personal. Asta așa, ca o picanterie.
SMART Craiova: Ce credeți că îi trebuie teatrului ca să supraviețuiască într-o lume a tehnologiei și entertainmentului facil?
Iulia: Cred că îi trebuie exact ce primește acum la noi, la teatrul din Craiova, care mi se pare că a prins o viață nouă. Se mizează mult pe actori tineri și asta ajută pentru a atrage tinerii la spectacol. Strategia de marketing are un suflu nou, sunt tot felul de idei originale de a chema oamenii la teatru. Tocmai am deschis proiectul „Față în față cu un actor”, care aduce împreună la cină spectatorii și actorii teatrului. Am avut ocazia să am un conviv de 16 ani și a fost foarte interesant pentru că mi-a trezit amintiri din liceu.
Cătălin: Într-adevăr, s-a apăsat un pic accelerația pe partea asta de marketing și se vede o diferență și în sală.
SMART Craiova: Care vă este cel mai drag spectacol dintre cele care se joacă în stagiunea asta?
Iulia: Pentru mine, „Dacă am gândi cu voce tare”.
Cătălin: Mie mi-e greu să mă hotărăsc, îmi place și ”Dacă am gândi…”, îmi place și „O lună la țară”. Bine, într-adevăr, „Dacă am gândi…” lasă un…
Iulia: Lasă un gust.
Cătălin: Ne ia un timp să ne remontăm… Și uite atunci mai tăcem.
Se mai întâmplă să mergem, după ce jucăm, undeva și cum finalul e greu pentru amândoi, se lasă uneori liniștea.
Și se mai aude câteodată câte un „Ce ai?” și răspunsul „Nimic”. „Dar tu ce ai?”… „Nimic”…
Adauga comentariu