Există iubiri pe care nu le putem lăsa deoparte, orice ne-ar spune lumea. Există iubiri care nu ne părăsesc, orice le-ar spune lor lumea. Ele văd ceea ce este cu adevărat în noi, iar noi vedem realmente ceea ce ne ridică, și nu ceea ce ne trage în jos la ele. Pentru că în jos nu a existat niciodată.
Craiova și-a dezvoltat, de-a lungul timpului, un localism superb caracterizat prin mândria de oltean; prin Universitatea Craiova, prin actorii Naționalului nostru, prin păpușile-gigant care ne scot la plimbare an de an, prin muzeele care ne șterg de praf istoria și ne-o servesc pe tavă. Craiova ne-a făcut să o iubim prin reginele de la handbal, care sunt ca pasărea Phoenix când până și cenușa e luată de vânt. Craiova ne încântă prin opera și orchestrele și corurile care ne împing afară din casă și ne mută în săli sau în piețe pline de cei ca noi, unde ne poartă în alte povești.
Ea ne spune zi de zi istorii, prin oamenii ei care fac lucrurile să se miște: prin fiecare om care își deschide o cafenea, prin fiecare trupă locală care mai face un concert, prin fiecare bucătar care ne-a dus renumele în toată țara și nu numai. Printr-un student voluntar, printr-un antreprenor modest, dar ambițios, prin fiecare al nostru plimbat prin occident, care se întoarce acasă să schimbe lucrurile, prin orice om care alege să vină sau să rămână aici în loc să plece.
Bănia noastră veche și frumoasă ne face să tremurăm în fața caselor vechi și să ne minunăm de faptul că pășim pe urmele celor care au făcut istorie. Ne poartă prin străzi înguste, întocmai construite pentru oameni și nu pentru mașini. Ca să o cunoaștem la pas și să ne oprim să o admirăm. Pentru că, da, straiele ei vechi sunt minunate.
Craiova ne străpunge sufletele zi de zi prin faptul că, în atâta mizerie văzută de alții, reușește să facă în necaz tuturor ce-o reneagă. Iar asta prin oameni simpli, dar care fac orașul ăsta să meargă de când lumea.
Știu, e dureros pentru cei răi: să vezi că există lumină și speranță unde ești convins că e mizerie.
Mereu, cei din linia întâi au suferit cel mai mult în războaie. Tot ei au reușit să nimicească o parte din dușmani până ca ei să ajungă la soldații din spate. Tocmai de aceea, Craiova e mai mult a celor ce-o iubesc și care stau în linia întâi. Și care-o vor iubi mereu, pentru că are, zi de zi, lucruri de iubit.
Trebuie doar să vrei să le vezi.
Adauga comentariu