Monstruosul din epocă potențează monstrul uman. Experiența terifiantă a Primului Război Mondial și agonia unui imperiu aflat într-un proces accelerat de dezintegrare sunt ingredientele primului mare genocid “european”. Fantomele trecutului, temerile și insecuritățile mult timp ignorate sunt reactivate în 1915. Este momentul în care turcii musulmani, adversari ai rușilor ortodocși, formulează și pun în aplicare planul de eliminare a “Coloanei a 5-a”. Pentru comunitățile de armeni care locuiau în teritoriile vechiului Imperiu acesta avea să fie începutul calvarului. O paranteză criminală în care deportările, masacrele și agresiunile de tot felul s-au soldat cu sute de mii de victime în rândul comunității.
„Turcia și fantoma armeană. Pe urmele genocidului”, carte semnată de Laure Marchand și Guillaume Perrier, jurnaliști la „Le Monde” și „Le Figaro” este nu atât cronica unui episod criminal din trecutul recent, cât încercare de recuperare a memoriei istorice. Fără accente revanșarde, încrâncenări ori deformări premeditate, cartea abordează genocidul frontal. În prim-plan sunt oamenii de azi și amintirile păstrate despre cei de ieri.
Incursiunea celor doi ziariști în Turcia contemporană, în Istanbul și în multe alte zone și orașe din Anatolia, scoate la iveală un stat aflat în plină afirmare pro-europeană, sfâșiat, însă, între proiectele de viitor și responsabilitățile din trecut.
Neasumarea răspunderii pentru desfășurarea Genocidului din 1915 îndreptat împotriva comunității armene, la care se adaugă dorința firească a armenilor de recunoaștere a acestei culpe istorice aduc, cumva, Turcia la judecata istoriei, a celei afective, în primul rând. Atitudinea de negarea categorică a genocidului de către turcii contemporani și taxarea sa drept accident istoric contribuie și astăzi la alimentarea sentimentului de neîncredere reciprocă.
În paginile acestei cărți se regăsește un emoționant amestec de fapte, întămplări și experiențe limită. Din repertoriu fac parte mărturiile emoționante ale supraviețuitorilor din 1915 dar și cele ale succesorilor acestora din Turcia, Statele Unite ale Americii sau Canada, nenumăratele încercări, momentan sortite eșecului, de a pune bazele unui dialog onest și lipsit de încrâncenare între cele două popoare, dar și mostrele de cruzime și iresponsabilitate de la începtul secolului XX.
Cartea merită să fie parcursă. Chiar doar și pentru simplul fapt că trecutul recent al Turciei și Armeniei sunt cunoscute puțin spre deloc în țara noastră.
Adauga comentariu