SMART Craiova

Doina Ruști: „Scrisul este unul dintre cele mai rafinate mofturi pe care mi le pot permite”

Teatrul pentru Copii și Tineret Colibri Craiova, 26 martie 2018, ora 13:00. Pretextul: volumul Mâța Vinerii. Spectacolul lecturii, cu Doina Ruști, profesor universitar şi scenarist, una dintre cele mai apreciate voci feminine ale literaturii contemporane. Tradusă în peste 11 limbi, invitată la evenimente internaţionale, s-a impus în special prin construcţia solidă a romanelor ei.

Doina Ruști nu este doar un nume răsunător, ci și o voce răsunătoare, pătrunzătoare, o voce care te face să vibrezi și te captivează cu timbrul cald, atipic multora dintre autorii contemporani. Își citește opera precum un râu își plimbă apa. Lin. Cu suflet și emoție. Și atunci când tace pare că spune ceva… Este expresivă și convingătoare. Muntele de talent este ascuns în spatele modestiei, acaparat de transparența scriitoarei de a-și mărturisii regretele sau greșelile.
În interviuri, Doina Ruști își povestește viața și amintirile ca pe un roman ce tocmai l-a finalizat. În interviul acordat publicației Smart Craiova, Doina Ruști a avut același stil în a descrie fapte și întâmplări.

SMARTCraiova: Ce vă inspiră să scrieți?
D.R: Mă inspiră, de obicei, lucrurile de care mă îndrăgostesc la un moment dat. Dacă găsesc un manuscris care îmi place, dacă întâlnesc un om care îmi place, dacă întâlnesc o prăjitură care îmi place, cu siguranță în ziua aceea voi scrie ceva legat de asta, chiar dacă nu în forma pură, ea se va lega și se va afla în spatele poveștii pe care eu o să o scriu.

SMARTCraiova: Ați avut momente în care oricât de mult încercați să scrieți, nu găseați resursele necesare de a sintetiza ceva?
D.R: Fiecare avem momente în care ne adunăm mai greu, dar nu mi s-a întâmplat să nu scriu chiar nimic, eu scriu oricând, dar sunt pagini care nu îmi mai plac după aceea, care nu se ridică la momentul temperaturii pe care o aveam la momentul în care îmi venise ideea să scriu. Atunci renunț. Le arunc la coșul de gunoi. Am două romane și teancuri de povestiri din tinerețe pe care nu le-am publicat.

SMARTCraiova: Cum alegeți titlurile romanelor dumneavoastră?
D.R: Titlul îl aleg în momentul în care îmi vine în minte tema poveștii, înainte de a clădi povestea. Când am doar tema, în primul rând, îmi formulez un titlu și în jurul lui se clădește întreaga poveste, în așa fel încât la fiecare pagină să fie vorba despre acel titlu.

SMARTCraiova: Considerați scriitura o terapie de a ieși din cotidian?
D.R: Nu, eu nu o iau așa. Pentru mine este o bucurie nemaipomenită să scriu. Scrisul este unul dintre cele mai rafinate mofturi pe care mi le pot permite. Fiecare om are câte o plăcere sau o bucurie, pentru mine asta este literatura, mă joc și mă bucur.

SMARTCraiova: Când ați plecat spre București, care au fost cuvintele pe care vi le-ați rostit în gând?
D.R: Nu mai știu la ce mă gândeam atunci, oricum, plecarea mea a fost mai mult o fugă, am plecat la Iași, după aceea am ajuns la București și din perioada respectivă nu am cuvinte care să-mi fi rămas în minte, ci doar povestea în sine, povestea fugii mele.

SMARTCraiova: Considerați că dacă viața nu v-ar fi purtat prin atâtea întâmplări, mai puteam citi romanele de astăzi?
D.R: Cu siguranță că experiența personală are o foarte mare importanță și faptul că am trăit întotdeauna pendulând între două lumi, cea intelectuală și cea a trăirilor nemijlocite/primejdioase m-a ajutat foarte mult.

SMARTCraiova: Ce v-a menținut speranța vie că romanele dumneavoastră vor fi apreciate?
D.R: Întotdeauna am avut o anumită aroganță, am crezut în mine și eram sigură că o să public, chiar și după ce avusesem mai multe eșecuri. Mi se părea că tot șirul acela de eșecuri erau, de fapt, la categoria întâmplări nefericite. Nu mi-am pierdut nicio clipă speranța. Am publicat după revoluție, după o perioadă lungă în care am lucrat la Editura Humanitas pentru cărțile altora. Când a fost timpul cărților mele m-am întors, primul roman l-am publicat foarte ușor și într-un entuziasm molipsitor din partea editorilor.

SMARTCraiova: Care considerați că este formula magică ( făcând referire la cartea Mâța Vinerii) de a-i determina pe tinerii de astăzi să citească mai mult?
D.R: Acolo unde părinții citesc, vor citi și copiii. Asta este foarte simplu. În casele în care părinții nu citesc, nici copii nu o să citească.
La final ne-am dorit să îi aducem Doinei Ruști zâmbetul pe buze și am întrebat-o dacă vreodată va mai scrie pe pagini roz. Ei bine, aceasta a râs și a spus că acest lucru l-a făcut în copilărie, avea vreo 15 ani când a trimis către o editură o povestire pe o hârtie de culoare roz. Mărturisește că a fost tratată ca un om mare și chiar a primit răspuns la acea scrisoare în care se aflau rânduri scrise de un copil cu vise mărețe.

În cadrul întâlnirii de astăzi cu oamenii care îi apreciază scriitura, Doina Ruști a emanat o energie pozitivă, s-a poziționat aproape de publicul ei, astfel încât, fiecare dintre ei au putut descifra trainele nemărginite ale cărții „Mâța Vinerii”, carte ce prezintă istoria unui reţetar magic şi a unei familii de adepţi ai marelui Sator.

Tradusă în numeroase limbi, Doina Ruști este autoarea mai multor bestseller-uri, dintre care: Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii, Fantoma din moară, Lizoanca, Zogru, Cămașa în carouri, Omulețul roșu, Logodnica, Mămica la două albăstrele.
Doina Ruşti s-a născut pe 15 februarie 1957, Comoşteni (Dolj). Între 1972-1976 a urmat Liceul „Garabet Ibrăileanu“ de limbi clasice la Iaşi, iar între 1976 şi1980 Facultatea de Filologie , Al. I. Cuza“ din Iaşi. Are un doctorat în ştiinţe filologice la Universitatea din Bucureşti
.

Adauga comentariu

Follow us

Vrei sa primesti cele mai noi stiri pe facebook?

Cele mai citite