Din ce mi-a fost dat să văd până acum în materie de teatru, coreenii au un dar al euforiei nemaiîntâlnit. În 2012 scriam despre exuberanța orientală a Visului unei nopți de vară al Companiei Yohangza, iar acum, trei ediții ale Festivalului Shakespeare mai târziu, farmecul coreenilor din Seoul a însuflețit din nou scena craioveană cu o montare cuceritoare a poveștii dintre Romeo și Julieta, în viziunea lui Oh Tae Suk și a Companiei Mokwha.
Muzica live cu instrumente insolite a însoțit și de această dată scenele, devenind ea însăși un personaj de mare forță în multe momente, unele dintre ele de o frumusețe covârșitoare, iar costumele, coloristica și simetriile au conturat o estetică vizuală fantastică.
Una dintre cele mai frumoase scene a fost întâlnirea nocturnă dintre Romeo și Julieta, încărcată de o fermecătoarea candoare fermecătoare și de hazul ingenuu al vârstei. O Julietă pudică și un Romeo înfășurat în cearșaf minute-n șir, timp în care iubita încearcă să îl elibereze și renunță ca un copil care își ia jucăriile și pleacă, apoi revine, au făcut deliciul spectatorilor, la fel ca și frazele învățate de actori în română și rostite ostentativ și jucăuș pe tot parcursul piesei. De altfel, întreg spectacolul a fost nemaipomenit de ludic, o definiție a bucuriei autentice a jocului, și cred că nu aș minți dacă aș spune că n-am văzut în toată viața mea atâția actori jucând și zâmbind sau râzând cu gura până la urechi, încât mă tot gândeam cum se va putea nărui toată acea bucurie și viață și mă întrebam dacă nu se va schimba, cumva, soarta celor doi îndrăgostiți printr-un artificiu regizoral care ne va oferi șansa de a vedea un final fericit al celebrei tragedii. Cu atât mai mare a fost impactul sfârșitului, care a întors toată lumina de până atunci către un întuneric absolut și a negat chiar și optimista împăcare dintre dușmanii Capulet și Montague. Parcă pentru a pedepsi un univers întreg pentru păcatul de a răpi bucuria dragostei dintre doi copii, totul se cutremură și cade pradă distrugerii, familiile se ucid unele pe altele în luptă iar cetatea se prăbușește, căci atunci când iubirea nu își găsește locul în lume, nimic și nimeni nu mai merită o șansă la existență.
Adauga comentariu