Parcul Tineretului din Craiova este de astăzi mai bogat. Este o bogăție culturală spusă datorită măiestriei a șase sculptori înzestrați cu mult talent care timp de o săptămână au poposit la Craiova pentru a scrie povești în trunchiuri de copac.
Gheorghe Bostănică, Viorel Rădăcină, Gabriel Rizea, Ioan Ungur, Mihai Iasinovschi, Vasile Koter sunt artiștii care cu ajutorul drujbei au creat personaje de basm atât de iubite de copii. Este o onoare să întâlnești astfel de oameni sinceri, cu simț al umorului dezvoltat, pasionați de munca lor, admirați nu doar în România, ci și în străinătate. Koter, de exemplu, are în portofoliul său numeroase expoziții fiind recunoscut pentru statuile lui monumentale de peste doi metri înălțime, statui și bazoreliefuri la biserici; Viorel Rădăcină are în portofoliul său statui monumentale în Parcul din Bran, iar lucrările lui Gabriel Rizea înfrumusețează Craiova.
Tabăra de sculptură în lemn s-a închis, însă anul viitor îi așteptăm iar la Craiova pentru a transforma prin tehnici inedite de sculptură viețile arborilor uscați.
Au realizat opt lucrări, cu două mai multe de câte își propuseseră. Au simțit că vor să dăruiască Craiovei mai mult la acest prim festival. Împreună cu craiovenii care au venit astăzi să le admire creațiile au dat un tur al Parcului Tineretului pentru a explica celor prezenți lucrările realizate. Nu a lipsit nici interpretarea proprie a celui mai vorbăreț și mai glumeț dintre cei șase sculptori Gheorghe Bostănică. Am avut la Craiova jumătate din echipa românească de sculptură cu drujba.
Profesor Magda Buce Răduț, critic de artă, a fost prezentă astăzi la închiderea taberei explicând craiovenilor cât de valoroase sunt lucrările acestor artiști minunați.
Cei șase artiști reuniți din toată țara la Craiova ne-au dus în lumea fascinantă a poveștilor. De pe vremea când românii erau crescători de animale, legenda spune că cel care-și face cel mai frumos toiag va fi cel mai mare meșter în cioplirea, prelucrarea lemnului. Atunci când a plecat din Hobița natală și-a luat doar două lucruri: fluierul și toiagul realizate de el. În toiag, spunea Brâncuși, și-a încrustat toate bucuriile și tristețile vieții. Tot Brâncuși spunea că românul este frate cu codrul. La români a exist întotdeauna o tradiție a prelucrării lemnului. Din lemn românii își făceau case, unelte de lucru, vase de uz gospodăresc dar și obiecte decorative, obiecte care să le înfrumusețeze locul în care trăiau. Așa cum cei șase artiști ne-au înfrumusețat orașul cu creațiile lor. Se spune că pădurea este orgă, că pădurea cântă. Iar fiecare copac este un solist. Și tot Brâncuși spunea: „Am făcut lemnul să cânte”. Cei șase artiști au dat glas personajelor create de ei în lemn, au dat viața personajelor create și este foarte important de specificat că este o tehnică foarte grea. Ei sunt constrânși de tehnică, de fibra copacului, de golurile pe care le găsesc în copaci. Compozițional, cromatic ei a trebuit să supună lemnul și să-l facă să cânte”.
Această tabără de sculptură în lemn este prima tabăra publică. Au mai existat și alte astfel de tabere însă private.
Pe tot parcursul festivității de închidere a taberei de sculptură în lemn, din Parcul Tineretului, Salsa Dynamik Dance au făcut demonstrații de dans.
Adauga comentariu