În anul Centenarului României, o mână de om, cu un caracter uriaș, predă copiilor o lecție de istorie. Nu este profesor așa cum am fi tentați să credem. Este dirijor al Corului de Copii al Cercului Militar Craiova. Mihaela Leonte iubește România, iubește tot ce înseamnă tradiție și istorie, iubește copiii și muzica militară. Fiecare cântec patriotic pe care îl învață copiii este o incursiune în timp, este o altfel de lecție despre ceea ce au trăit străbunii noștri.
Povestea corului pe care îl dirijează Mihaela a început în urmă cu trei ani. Ca o joacă inițial, ca o provocare, ca o dorință a artistei de a dirija și un cor de copii. Invitația de a forma corul a primit-o de la colonelul Florin Enache care era în acea perioadă comandantul Cercului Militar.
Era o provocare pentru mine să lucrez cu copiii și să am un cor. Aveam această dorință încă din școală, de când eu cântam în corul Liceului de Artă. Am avut de multe ori ocazia să dirijez și coruri profesioniste și orchestră, însă cu copiii este altceva”,
a povestit Mihaela Leonte.
A început astfel să selecteze copiii, inițial din rândul celor care făceau muzică ușoară, apoi din rândul celor pe care îi pregătea ea la pian și nu în ultimul rând din rândul elevilor de la Liceul de Artă „Marin Sorescu”. Cel mai mare cor de copii pe care l-a avut în această perioadă a fost format din 78 de membri. Copii cu vârste cuprinse între trei și 14 ani. Au fost atât de încântați micuții și atât de motivați când s-au văzut îmbrăcați în uniforme militare, cântând cântece patriotice, povestește Mihaela, încât a știut că trebuie cu orice preț să continue acest proiect minunat care îi oferă satisfacții sufletești deosebite.
Tatăl meu a fost militar, eu îmi aminteam aceste cântece pe care le auzeam în copilăria mea. Noi îl așteptam pe tata să coboare Dealul Artileriei, stând acolo în zonă. Și el știa că noi îl așteptam la poartă și că soldații trebuie să cânte. Și soldații cântau. Îmi doream foarte mult să reaud aceste cântece și să retrăiesc momentele mele din copilărie. Pentru copii acest proiect minunat înseamnă mai mult decât orice disciplină. Totul ține foarte mult de cum reușești să îi disciplinezi sau mai bine spus cum îi înveți să se responsabilizeze. Pe copii îi înveți mult mai ușor să se disciplineze decât pe adulți. Este mult mai ușor de lucrat cu ei”.
Fiecare întâlnire cu copiii din cor s-a transformat într-o lecție de istorie. O lecție ținută la nivelul înțelegerii lor. Apoi, le-a oferit posibilitatea să asculte cântece patriotice interpretate de alte coruri profesioniste. Mihaela crede cu tărie că micuții trebuie responsabilizați în sensul de a cunoaște ceea ce s-a întâmplat, de a-și cunoaște strămoșii, de a respecta eroii neamului nostru.
Cred că nu am avea multe din ceea ce avem în ziua de astăzi dacă cineva nu ar fi fost dârz și curajos și puternic să își riște viața… Asta mi-am dorit de la copii și le-am explicat toate acestea, cum acești oameni plecau pe front cu cântec înainte. Plecau cântând. Pentru că doar prin muzică putem să exprimăm orice, de la bucurie până la tristețe. Le-am spus că pot să învețe, important este să știe despre ce cântă, că este important să cunoască momentul respectiv și să transmită publicului ce au ei de spus. Altfel totul este degeaba…”,
a completat artista.
Împreună cu corul pe care îl conduce a participat la anumite spectacole din Craiova, unde a fost invitată, spectacole caritabile, la Teatrul Național alături de elevii Liceul Militar Tudor Vladimirescu. La fel și concertele de colinde.
În acest moment, corul este format din aproximativ 60 de copii. Tinde să se raporteze la corurile de amatori, deși își dorește ca acest minunat grup pe care îl conduce să devină unul profesionist. Este convinsă că o să reușească.
Pasiunea pentru muzică a descoperit-o de copil. Tatăl Mihaelei a murit după Revoluție. Mama și-a dorit cu orice preț ca micuții ei să fie implicate în diverse activități. Din acest motiv, și-a dus copiii la Liceul de Artă. Împreună cu sora ei a început astfel studiul instrumentelor muzicale. Au început cu vioara.
Când eram elevă în clasa V-a a venit un regizor de la Teatrul Liric și a selectat câțiva copii din cor pe care să-i folosească în anumite spectacole. Eu fiind mai mica de statură am fost selectată pentru că se dorea să fie mai mari ca vârstă, dar mai scunzi. Am fost luată și integrată în teatru, ceea ce a contat foarte mult pentru mine. Doamna Eugenia Manole pe care mi-o amintesc cu foarte mare drag, mereu ne aducea aminte că noi suntem artiști și că în momentul în care noi apărem trebuie să apărem ca niște artiști”,
a completat Mihaela.
Teatrul Liric i-a oferit tot ceea ce avea nevoie în acel moment. La teatru era ca o poveste – rochii frumoase, pălării, muzică. Putea să fie orice prințesă voia, se putea ușor transpune într-o lume de vis. A fost momentul decisiv când a ales să facă muzică. S-a ambiționat, și-a dorit să fie din ce în ce mai bună, să dovedească celor din teatru că locul ei este în acel loc.
Se consideră norocoasă pentru că a avut lângă ea oameni care au înțeles-o și au ajutat-o. Atunci când i se cerea să cânte o anumită piesă accepta fără ezitare, chiar dacă trebuia să o interpreteze a doua zi. Stătea și noaptea și învăța pentru a putea să fie acolo, pe scenă atunci când era nevoie. A ales ca din clasa a XII-a să continue Conservatorul, însă pe canto, ea cântând deja operă. A renunțat la vioară și la pian, însă nu de tot.
În prezent, este artist liric în corul Operei Române. Și-a crescut fiica în același mediu, în mijlocul interpreților, în Opera Română.
Am dus-o în burtă în turneu, pentru că eu în Conservator am făcut și coregrafie și balet și încă mai dansam în momentul respectiv. Am avut și norocul că a fost foarte cuminte și ascultătoare. Acolo a fost răsfățată de toată lumea. A crescut în Teatrul Liric și a avut oportunitatea ca la vârsta de cinci ani să joace și în spectacolul de balet Zâna Păpușilor. A primit acest rol Maman Papa și a fost foarte încântată. A moștenit, cred eu, aceeași seriozitate. În acest moment studiază pian și chitară la Liceul de Muzică și își dorește să facă muzică. Nu știe ce anume din muzică însă știe că va face muzică și balet”,
a completat Mihaela Leonte.
Are planuri mari pentru corul de copii pe care îl coordonează. În perioada imediat următoare, o putem vedea la Cercul Militar într-un spectacol cu colinde. Nu îi învață doar să cânte, îi învață pe copii să facă o regie, să danseze, să se miște, să facă o coregrafie pe cântecele pe care le cântă, să interacționeze unii cu alții, să fie o echipă, nu doar să fie cântăreți. Și-a dorit un cor care să se adapteze în totalitate actului artistic și nu doar cântatului.
Un alt proiect ambițios de viitor este să facă un musical cu acești copii. Un musical format din diverse momente adaptate pe un cor de copii. Un musical, unde ei învață să cânte muzică ușoară. Își dorește să îi adapteze pe diverse stiluri de muzică, pe tehnica de belle canto.
Tot ca proiect și dorință este să participe cu copiii din acest cor minunat la parada militară din Centrul orașului, unde micuții ”militari” să defileze lângă aramată.
Știu că asta se va întâmpla. Pentru a fi scoși la paradă trebuie îmbrăcați bine, dar în ținute militare pentru că ei nu vor decât așa. Nu i-ar deranja să îi plouă sau să îi ningă, însă eu vreau să fie totul profesionist. Ori dacă nu este totul pregătit din timp, prefer să nu îi scot anul acesta”,
a mai spus dirijoarea.
La ora de repetiții stabilită, copiii au pășit tăcuți în sala în care se întâlnesc. Au avut nevoie de doar câteva mișcări pentru a se alinia și repetiția a început. Cu aceleași cântece patriotice care cântate din gură de copil impresionează.
Treceți batalioane române Carpații, cântecul pe care Mihaela Leonte îl iubește atât de mult, marșul Drum bun:
” Drum bun, drum bun, toba bate, drum bun, bravi români, ura!
Cu sacul legat în spate, cu armele-n mâini!
Steagul să lucească steagul, pentru el trăim,
Țara să-nflorească țara, pentru ea murim, drum bun”…
Pe toată durata interviului, Riana, fiica Mihaelei Leonte și-a privit mama mândră, fascinată. Ea, mama ei, este modelul ei, este omul care vibrează istorie și pe care cu atâta ușurință și plăcere o transmite copiilor.
Îmi place foarte mult muzica. Fiind alături de mama am zis că mi s-a oferit o șansă foarte mare să ajung pe scenă, să mă vadă lumea și pentru că fac mai multe lucruri – dans și muzică. Cresc alături de mama pe scenă. Cânt la pian de aproape cinci ani și la chitară de anul acesta. În decembrie se împlinesc 10 ani de balet. Pe lângă balet mai fac și dans contemporan. Uneori cânt și cu mama în cor. Pentru mine mama este un model și cred că dacă nu ar fi fost ea nu al fi ajuns până aici.Visul meu este să fiu pe scenă și să mă vadă lumea iar cel mai important este să o fac mândră pe mama mea”.
Adauga comentariu