SMART Craiova

De aproape cinci decenii, macedonenii aduc un tribut străbunilor. Festivalul Nunții tradiționale din Galicnik. În fiecare an, doi tineri macedoneni se căsătoresc după obiceiuri străvechi

Tradițiile și obiceiurile ne diferențiază ca neam. Ne fac unici. Ne amintesc de străbuni și ne obligă să ducem mai departe cu demnitate ceea ce ei au lăsat. Urmele lor vorbesc și ne înfioară fiecare părticică din sufletul nostru. Și cum deja v-am obișnuit, echipa SmartCraiova promovează tot ce este autentic, tot ceea ce oamenii frumoși încearcă să facă pentru semenii lor. În aceste zile, am mers într-un loc de poveste, în care parcă timpul s-a oprit în loc și tradiții și obiceiuri vechi renasc. Nu departe de România, în Macedonia, în fiecare an, în iulie, în apropierea zilei de Sfântu Petru, chiar în mijlocul parcului național Mavrovo, în localitatea Galicnik, are loc un ritual tradițional de nuntă așa cum macedonenii au aflat de la bunici, străbunici, stră-străbunici. Și la care participă și comunitatea macedonenilor din Craiova și nu numai.

Satul Galicnik. În vârf de munte. La aproximativ 18 kilometri de Mavrovoro. Un loc unic, un loc de vis, un sat tradițional. Localitatea este cunoscută în special pentru arhitectura ei aparte. Din satul cu 700 de case de odinioară au mai ramas puține, iar locuitori mai deloc. Pe timpul iernii rămân două-trei familii. În fiecare vară însă, de 46 de ani, aici își dau întâlnire tacit cei care au avut sau au o legătură cu acest tărâm pentru a-și aminti de străbuni, de ceea ce se întâmpla odată, de pământul sfânt. Merg la cimitir, la biserici, iar apoi iau parte la un ritual atât de drag lor, ritualul de nuntă.

De 46 de ani acest obicei de nuntă este motivul unuia dintre cele mai frumoase festivale ale Europei – Nunta Tradițională din Galicnik.

Protagoniștii nunții din acest an au fost Marina Petrovska și Ognen Karadjozovski, doi tineri frumoși care și-au dorit enorm ca nunta lor să fie una tradițională, aparte. Au luptat pentru această șansă alături de alte patru cupluri, însă au fost desemnați câștigători pentru că ei fac tot ce le stă în putință ca satul în care își au rădăcinile străbune să fie păstrat intact, așa cum a fost lăsat de bunici și cunoscut pentru frumusețea lui aparte în întreaga lume. 12, 13 și 14 iulie 2019. Trei zile pe care acești minunați tineri le vor păstra în memorie, iar dovada modului în care și-au spus jurămintele de iubire va face înconjurul lumii.

Pe timpuri, în Galicnik, aveau loc cam 35 de nunți în fiecare an de ziua Sfântului Petru.

Petrecerea de nuntă a Marinei Petrovska și Ognen Karadjozovski a început vineri seara cu petrecerea mirelui. Este momentul în care se aud din nou tobele tradiționale și fluierele din lemn, iar nuntașii îmbracă costumele populare. Momentul în care au împărtășit sentimentele care îi leagă cu mii de oameni veniți din întreaga lume în acest sătuc părăsit în restul anului. Până și președintele Macedoniei, Stevo Pendarovski, a asistat la nunta celor doi tineri.

”Ne dorim enorm ca acest ritual de nuntă, Festivalul Nunții Tradiționale din Galicnik să fie introdus în patrimoniul imaterial UNESCO. Este impresionant să vezi cum de aproape cinci decenii oamenii se întorc la origini, indiferent de locul din lume în care i-a dus viața, în Galicnik, în luna iulie. Costumele tradiționale sunt de o frumusețe aparte, la fel și dansurile tradiționale. Ceea ce se întâmplă în această localitate pentru câteva zile este o filă de istorie trăită și retrăită”,

a spus Venera Popescu, deputat (Organizația minorităților naționale: Asociația Macedonenilor din România).

Trei zile de întoarcere la autentic. Trei zile cu muzică tradițională, dansuri specifice zonei și costume populare vechi scoase din lăzile de zestre. Trei zile în care o localitate așezată în creierii munților devine scena unui eveniment real de viață, un eveniment ce aduce bucurie comunității. Și care unește. Și care duce mai departe ceea ce macedonenii au primit moștenire. Și totul se întâmplă ca într-un basm, cu nuntași mergând în șir pe cărarea de munte pe care încape o persoană. Nimeni nu se grăbește, este parcă ca un jurământ făcut străbunilor, legând frumos trecutul cu prezentul și conturând încet viitorul.

Obiceiurile acestui loc minunat sunt surprinzător de asemănătoare cu obiceiurile străvechi de nuntă din zona Olteniei.

În timpul ritualului nunții, nu numai în regiunea Galicnikului, dar în intreaga Macedonie, mirii își oferă reciproc mere, simbol al iubirii, simbol al fertilității.

Ritualul de nuntă a continuat sâmbătă de la apusul soarelui până nopatea târziu. O succesiune de obiceiuri atât de frumos păstrate. Totul a început la casa mirelui unde acesta a decorat un steag cu flori, pe care l-a atârnat în partea dreapta a casei familiei sale. Tot în cadrul ritualului, unul dintre nuntași a tras în văzduh focuri de armă. Din acest loc, alaiul de nuntă pleacă spre sat, unde mirele și cavalerii de onoare întâmpină muzicanții. S-a oferit rachiu muzicanților și celor prezenți la nuntă, în timp ce mama mirelui oferă din pocal pâine de casă. A urmat dansul soacrei (Svekrvino oro), moment în care mama mirelui conduce hora ca simbol al femeii purtătoare a tradițiilor familiei. Prin acest dans se predă practic responsabilitatea tinerei mirese, norei sale.

”În cadrul fiecărui ritual de nuntă nu lipsește dansul tradițional în vârfurile degetelor care dă impresia celor care îl privesc că în orice moment trupul dansatorilor se ridică de la pământ, un ritual în care spiritul pare că se separă de corp. Cu torțele aprinse, cavalerul de onoare și rudele mirelui pornesc la casa miresei să o pețească. Pe drum, li se alătură nuntașii. Lumina torțelor simbolizează alungarea demonilor care ar putea urmaăi tânăra pereche. Lumina torțelor a luminat apoi calea către trei fântâni, unde viitoarea mireasă a urmat un ritual simbolic numit odenje na voda, pentru ultima dată ca femeie necăsătorită. Rudele și prietenii mirelui conduc apoi mireasa în casa părintească, după care se mută la casa mirelui unde continuă dansul și voia bună”,

a completat Venera Popescu.

Și ca în orice poveste cu final fericit, petrecerea a continuat duminică dimneața, la răsăritul soarelui. De data aceasta, ritualul începe cu un omagiu adus celor trecuți în lumea celor drepți, moment în care mirii cer practic permisiunea de a-și uni destinele și invită spiritele celor trecuți în neființă la nunta lor. În alai apoi se pleacă spre casa nașului pentru a-l invita la nuntă.

”Urmează obiceiul bricenje na zetot, când mirele este bărbierit și tuns, moment ce ilustrează transformarea sa din flăcău în bărbat. Un grup de tinere cântă pe tot parcursul acestei ceremonii, cântec asemănător cu cântecul miresei din zona Olteniei. În părul său proaspăt tuns se pune o monedă ce reprezintă aducere de bogăție și urmași. La fel ca la români, urmează apoi cântecul de rămas bun de la mamă, de la tată. Apoi, mirele împreună cu nașul și cavalerul său înaintează călare spre casa miresei urmați de alaiul de nuntă. La fel ca în basm, mireasa îl așteaptă pe mire îmbrăcată în costum popular, împodobită cu aur și argint pe balconul casei sale. „Prin acest inel te privesc, primește-mă în inima ta,” spune ea, privind prin inel. Și ca la orice nuntă tradițională, socrii mici binecuvântează mireasa să îl urmeze și oferă cufărul cu zestre mirelui. Mireasa este întâmpinată la casa viitorului soț de soacra ei, cu pâine de casă. Înconjoară soacra ei de trei ori, atingând pâinea, ca semn că va fi supusă bărbatului. Alaiul pornește apoi spre biserică unde are loc ceremonia religioasă a unirii celor doi tineri. După slujbă, mireasa este dusă din nou la fântână să umple ulciorul, de data aceasta în calitate de femeie măritată. Urmează ospățul și petrecerea de nuntă cu dansuri populare, dansul miresei (Nevestinsko oro), moment în care perechea sărbătorește începutul vieții de cuplu căsătorit”,

a spus Venera Popescu.

Și cum festivalul reunește macedoneni ai acestor locuri plecați în întreaga lume, nu au lipsit de la nuntă localnici stabiliți în România. Nicolar Breza își are rădăcinile chiar în satul Galicnik. Revine în fieacre an cu aceeași emoție și bucurie.

”Bunicii mei s-au născut și crescut în această zonă. S-au căsătorit și înainte de 1900 au plecat către Grecia veche, Salonic. Festivalul de nuntă l-am văzut de opt ori. Sunt impresionat însă de fiecare dată de modul în care este păstrat. Este o dovadă a rădăcinilor noastre, al respectului pentru bunici, ceea ce este firesc dacă vrei să fi la rândul tău respectat. Din păcate nu am putut ajunge mulți ani în această zonă, nu mă lăsau conducătorii de pe acea vreme, lucram în domeniul militar. Dar sunt multe lucruri care mi-au rămas în minte: limba, tradițiile, tot. de pe vremea când eram copil. Este greu de explicat în cuvinte ce simt când văd aceste locuri, când văd tradiții străvechi. Prima dată când am venit am văzut tot, iar când am plecat nu mai știam nimic din cauza emoțiilor, trăirilor. Am fost copleșit de căldura localnicilor. Păstrăm și astăzi o casă în acest sătuc minunat, făcută de un nepot al tatei. Oamenii locului au fost tot timpul oameni muncitori, au avut două meserii: zidari/pietrari și oieri. Din Galicnik s-a plecat cu cașcaval (brânză de oaie galbenă), cu telemea și urdă. Trei produse care în lume sunt de origini macedonene. Galicnik este un sat la 1800, 1900 de metri, lângă care se află un vârf muntos, o zonă superbă așezată pe un semicerc muntos, cu o adâncime de cel puțin 600, 700 de metri de unde se intră în sat. Și de unde se văd munții din Albania… Sunt foarte bucuros că am venit și foarte trist că plec. Cu ajutorul Asociației Macedonenilor reușesc să ajung an de an”

a spus Nicolae Breza.

La fel de emoționat și impresionat de fiecare dată când calcă pe pământul străbunilor este și Cristian Breza. Locuiește în București și de câte ori are ocazia revine ”acasă”.

”Bunicii din partea tatălui sunt din acest sătuc de vis. Ambii născuți la Galicnik. Simpla rostire a numelui de Macedonia pentru noi înseamnă mult. Când eram mici, în zi de sărbătoare era lege să mergem întreaga familie la bunici, familia se reunea. Era regulă nescrisă pentru macedoneni. Părinții și rudele vorbeau în macedoneană, iar noi copiii ascultam fascinați. Prima dată am văzut nunta din Galicnik în 2009. A fost și este la fel ca în povestirile bunicilor și părinților noștri. Nunta bunicior mei a fost făcută după aceleași obiceiuri ca nunta din acest festival. Mă bucură enorm și știu că acest festival va rezista de-a lungul anilor. Este un festival cu notorietate internațională. Am numărat în urmă cu 10 ani, 11 ambasadori prezenți la eveniment. Rezervoarele mele s-au încărcat iar pentru încă un an în satul bunicilor mei. Din păcate, Macedonia ca și celelalte țări suferă din cauza migrației masive. În Galicnik, îmi povesteau cei mai în vârstă, erau în urmă cu 30 de ani peste 100 de familii. Astăzi mai sunt doar două familii care rămân peste iarnă. Acest festival trebuie să intre în patrimoniul imaterial UNESCO pentru autenticitate: costume, dansuri, cai, tradiții”.

Dincolo de orice, festivalul de nuntă inspiră și transmite iubire. În acest an, în timpul dansului miresei, alți doi tineri și-au exprimat iubirea public în fața miilor de oameni prezenți. Bărbatul a înghenuncheat și și-a cerut aleasa în căsătorie. Și pentru a avea parte de acea nuntă în stil tradițional, se vor înscrie în competiție pentru Galicnik Wedding 2020. Se vor întâlni cu siguranță iar și iar în fiecare iulie în satul Galicnik

.

Adauga comentariu

Follow us

Vrei sa primesti cele mai noi stiri pe facebook?