SMART Craiova

Festivalul Puppets Occupy Street – Festivalul comunității. Adriana Teodorescu: „Mulțumesc! Dacă voi nu ați fi, noi nu am exista”.

Între 25 august și 1 septembrie, Craiova iese în stradă. În această vară se împlinesc șase ani de când craiovenii scriu o poveste frumoasă, o poveste cu păpuși gigantice, cu copii și bunici, cu actori și animatori, cu invitați din toate colțurile lumii. Această poveste frumoasă se numește simplu: Puppets Occupy Street, Festivalul Internațional al comunității. Cu două săptămâni înainte de festival, echipa SmartCraiova a luat un interviu în exclusivitate Adrianei Teodorescu, managerul de la Colibri, cea care a ținut ca orașul nostru să aibă un eveniment ca în țările occidentale. Cum a început totul, ce amintiri frumoase au rămas din prima ediție, dar și transformarea pe care a avut-o acest eveniment maraton puteți afla din materialul realizat mai jos.

Puppets Occupy Street este despre oameni, despre copii, despre familie, despre frumusețea actului artistic ce are loc chiar în mijlocul comunității.
Demo, Apa, Focul, Aerul, Pământul, iar în acest an ediţia cu tema „REvolution” care va aduce în faţa publicului 150 de artişti din 22 de ţări – din Europa, America de Sud şi Asia – şi un program de-a dreptul spectaculos, cu 400 de evenimente! Opt zile în care Craiova respiră și transmite poveste, cu parade cu păpuşi, spectacole şi concerte, ateliere de creaţie pentru copii şi profesionişti, expoziţii şi proiecţii de filme, toate cu acces gratuit. Opt zile în care revin în Cetatea Băniei artişti din Brazilia, Argentina Rusia, iar alții pășesc pentru prima dată la noi: Uruguay, Filipine, Belarus, Republica Moldova.

Cum a început povestea Puppets…

2014. Anul când Craiova intra în cursa pentru titlul de Capitală Culturală. Atunci a început totul. O poveste în care puțini au crezut, dar care cu fiecare an care a trecut a devenit și mai frumoasă, cu mult mai multe personaje de poveste.

Cred că în mine era această dorință, de a organiza la Craiova un festival. Dar, nu am conștientizat-o. La sfârșit de 2013, când primarul de atunci, Lia Olguța Vasilescu a spus că în acel ghid de candidatură trebuia să existe manifestări populare care să se desfășoare în spații neconvenționale, în aer liber, atunci s-a întâmplat totul. Cumva, ne-am întâlnit la mijloc. Pentru mine repere au fost și rămân: Charleville-Mezieres, din Franţa, care este cel mai important festival pentru păpuşari din Europa, cel de la Avignon – secţiunea de stradă și festivalul din Edinburg. Au zeci de ani în spate aceste festivaluri. Acestea sunt foarte costisitoare, personal nu mi-aș permite să mă duc. Ca organizator de festival, acum, consider că este un ”must” să te duci la festivaluri de gen. Paradoxul este că în România, în afară de Sibiu, până în 2014 erau firave astfel de evenimente. În rest nu prea vedeai festival de stradă, de păpuși, arta animației”,

a povestit Adriana Teodorescu.

Ca orice început a fost greu. Își amintește uimirea celor din jur când a început să le vorbească despre această idee. Nu își mai amintește exact cum au decurs toate lucrurile în prima ediție. Au rămas doar frânturi întipărite pe retină, flash-uri, momente de suflet. Știe însă că șansa acestui festival a fost lupta Craiovei pentru titlul de capitală culturală europeană. Și mai știe că festivalul s-a născut datorită implicării Craiovei în această competiție.

Era ceva nou, nu mai erau spectacole în sală, totul urma să se desfășoare în spații neconvenționale. Și la primărie oamenii erau sceptici când au auzit de ideea acestui festival, de cum or să arate păpușile. Spuneam simplu, nu știu, o să vedem. Prima ediție a fost primită destul de bine. A fost pentru prima dată când Craiova a ieșit în stradă. Nu pentru o zi, ci pentru opt zile. Și nu pentru o galerie de fotbal sau nu știu ce concert. Au ieșit din casă oameni de toate vârstele. A fost cum e la revoluție, când unul aruncă piatra și toți se iau după el. În sensul bun. Toată lumea era extrem de euforică că în sfârșit aveam șansa să reunim comunitatea, cu același țel: câștigarea titlului de capitală europeană. Cam toată Craiova, evitând cârcotașii, era implicată în acest demers. Am avut sprijinul tuturor regiilor, companiilor, forțe de ordine, instituții de cultură în care ne ducem cu ateliere. Ideea mea a fost că Craiova trebuie descoperită în primul rând de către craioveni și altfel. Sunt oameni care din cauza programului nu ies din casă. În plus a fost și o altfel de promovare a teatrului. Dar nu este numai despre noi, pe noi ne găsesc la teatru oamenii pe tot parcursul stagiunii, este despre oamenii din fiecare colț al acestui oraș”,

a completat managerul de la Colibri.

Pentru cele opt zile de festival se muncește enorm. La foc continuu. Și nu sunt o armată de oameni, ci doar o mână. Angajați ai Teatrului Colibri sunt 28, la care se adaugă cinci colaboratori permanenți. Un singur jurist care face toate contractele individuale pentru fiecare trupă. Dacă într-o trupă sunt șapte oameni, este nevoie de șapte contracte. Un contabil șef, un economist, un singur inginer de lumini care face și sunet, cară și cabluri, și protecția muncii, un inginer de sunet care trage cabluri, pune lavaliere și aranjează tot ce ține de parte tehnică, triază, pune în ordine și aplică tot ce cuprind fișele tehnice. Tot. Un regizor tehnic care trebuie să știe fiecare trupă în fiecare spațiu în care joacă ce are nevoie, un administrator care conduce și microbuzul teatrului. Pentru a acoperi toate nevoile unui asemenea eveniment, fiecare ajută acolo unde este nevoie, actor, manager, jurist.
În acest an vor fi spectacole în opt spații simultan. O cursă culturală în toată Craiova. Nu este deloc simplu. Ca orice eveniment amplu este nevoie de foarte multă muncă. Și ca în orice domeniu și artiștii au frustrările lor.

Mă enervează foarte multe legi. De ani de zile sunt oameni foarte importanți și personalități implicate în managementul instituțiilor de cultură care cer bugete multianuale. Eu nu pot să mă plâng că nu am avut bani pentru festival. Dar modul cum au venit banii pe mine m-a anihilat total. Nefiind vina administrației locale. Înțelegere și apreciere pentru eveniment a fost, dar ție când nu-ți vine rectificarea. Nici eu nu sunt genul de persoană care să bată cu pumnul în masă că trebuie bani pentru festival atâta timp cât știu că o școală este dărâmată, că spitalul a rămas fără nu știu ce pentru copii. Eu știu că prioritară este viața”,

a explicat cea care a dorit cu orice preț ca orașul nostru să găzduiască un festival de animație stradală.

Bugetul festivalului din acest an este de 720.000 lei. Din aceștia, în fiecare an managerul își ia o marjă de siguranță de 20.000, 30.000 de lei. Trei sferturi dintre contracte le au cu artiști străini, negocierea se face în euro și fiecare creștere a cursului de schimb dă peste cap toate calculele. Toți banii care rămân sunt folosiți foarte bine, în teatru. Anul trecut cu banii salvați a început producția la două spectacole.

Puppets a creat o familie frumoasă, festivalul a adus la Craiova păpușari din întreaga țară. Această frumoasă familie a actorilor păpușari și-a găsit cumva casa pe care o doreau de mult, oferindu-le șansa să se întâlnească, să pună la cale noi colaborări, să-și împărtășească realizările:

Și vin cu familia la Craiova. Doar la prima ediție am invitat și teatre de stat, similare nouă din țară. Eu știu pentru noi ce înseamnă când mergem ca invitați într-un festival. Costurile sunt imense pentru organizatori pentru că așa este structurat un teatru de stat. La cinci actori mai merg cinci, șase oameni: tehnician, inginer de sunet, lumină, mașinist, director sau secretar literar, șofer dacă ai microbuz, este mult. Plus că la festivalurile din țară ești invitat pentru maxim două nopți pentru că nu-și permit financiar să te țină mai mult.”

La prima ediție au avut loc aproximativ 85 de evenimente. În 2019, doar într-o singură zi au loc cam 70 de evenimente.

Mi-aduc aminte secvențe din ce s-a întâmplat atunci, momente… Mi-aduc aminte cum stăteam cu Vladi, copilul actorilor Izabela și al lui Mircea Moș, și îmi aduc aminte o secvență care avea loc în Piața Mihai Viteazul. Și îmi amintesc că aveam un roll-up și eram foarte mândri de noi, iar ei jucau. Iza era cu marioneta jos pe pământ, iar Vladi care avea în jur de un an plângea după maică-sa și m-am dus atunci cu el în perimetrul acela în care jucau și l-am pus pe Vladi pe umărul maică-si. Oamenii au văzut în festival partea noastră umană. Nu am făcut exibiționism din asta, am vrut însă întotdeauna să fim foarte transparenți ca oamenii să vadă. De-asta în Centrul Multifuncțional, locul ce ne devine casă înainte de festival, casa noastră de vară, noi acolo mâncăm pe ziare, lucrăm, dormim, pentru că nu-ți mai permiți să te duci la hotel sau acasă și astfel totul se întâmplă într-un singur loc pentru că altfel pierzi două, trei ore. Ritmul acesta de muncă, dincolo de haz de necaz, felul acesta de a lucra este tipic entuziasmului studențesc. Cei care au trecut prin asta și le-a plăcut, se regăsesc foarte mult. Este o infuzie de clorofilă, rupe monotonia în care riști să intri”,

a completat Adriana.

De la an la an, festivalul de la Craiova a primit tot mai multe aplicații de la trupe extrem de bune din cele mai îndepărtate locuri din lume. Timp de opt zile craiovenii au astfel șansa să vadă pe viu oameni atât de buni în ceea ce fac, oameni care-și duc spectacolele în cele mai mari metropole și care sunt văzuți în simplitatea lor în Craiovița, centru, Lăpuș, parc. Selecția celor acrea plică este atât de greu de făcut. Sunt atât de mulți potriviți pentru festival și sunt atât de buni, încât este foarte greu să refuzi, să selectezi. Însă și salturile foarte bruște sunt și foarte periculoase, susține managerul teatrului și tocmai din acest motiv fiecare aplicație este foarte atent studiată. Și-m dorit foarte mult să aducă anumite trupe, însă nu a reușit din cauza costurilor financiare și nu pentru că trupele respective nu ar fi meritat fiecare bănuț, ci din dorința de a oferi cât mai multor trupe șansa să vină la Craiova:

Trebuie să ai niște proporții, păi dacă o trupă îți cere o treime din bugetul festivalului și care merită acei bani, nu este o sumă imensă pentru ceea ce ei oferă, pentru valoarea lor, dar pentru nivelul nostru de dezvoltare este prea mult. Și de-asta festivalul a crescut atât de frumos și a devenit aproape un fenomen și de-asta întreabă lumea și așteaptă pentru că nu a crescut artificial. Publicul din Craiova a crescut odată cu festivalul”.

Mai sunt aproximativ două săptămâni până când păpușile vor porni în paradă. Programul festivalului a fost elaborat pentru că a pune pe hârtie logic, coerent 400 de evenimente, este destul de greu. Logistica trebuie să fie punctul forte. Sunt aproape 250 de persoane angrenate în tot ce înseamnă festivalul din acest an: organizare, voluntari, artiști. Ce aduce REvolution? O paradă un pic schimbată, pe același trase și la aceeași oră de plecare. Conceptul este schimbat ne mărturisesc organizatorii, tot ce înseamnă paradă: păpuși și tir. Este Revoluție prin Evoluție.

Pentru că o evoluție se întâmplă printr-o revoluție. De la oul de găină din care iese puiul, aia este o mică revoluție. Nașterea este o revoluție pentru copil și pentru mamă. Și afișul este cu un cocoon în care este o păpușă. Pe lângă tot ce înseamnă munca în acest festival, trebuie să ne gândim un pic și la ediția care urmează. Și trebuie să ne gândim că începe și stagiunea 2019-2020 a teatrului. Tocmai din acest motiv, tot timpul am gândit că noi trebuie să avem antet separat pentru festival. Pentru că eu așa cred că trebuie să evolueze festivalul în viitor, acesta trebuie să devină o instituție în sine așa cum marile festivaluri sunt instituții în sine. Un om care este angrenat în teatru nu poate să ducă ceea ce se întâmplă în teatru și ce se întâmplă în festival în același timp. Nu va putea dezvolta și mai mult și mai vizibil acest fenomen. De-asta este bine să facă acest lucru o instituție în sine”,

a completat managerul.

Deja toată lumea din festival știe ce are de făcut. Doar în caz de forță majoră mai sunt pe telefon. Și toată lumea știe să gestioneze micile întâmplări inevitabile din cadrul unui asemenea eveniment. Vor fi evenimente în toate cartierele, vor fi spectacole în Parcul Romanescu, Parcul Tineretului, Pușkin, Craiovița, Lăpuș, Pedagogic, Rovine, toată zona centrală a orașului, esplanada de la Colibri, Părculețul Sfântul Dumitru. S-au gândit să aleagă spații unde să aibă spectatori. Să meargă artistul la om.
Și cum numărătoarea a început, orele de somn ale celor angrenați în acest eveniment sunt tot mai puține. Nu le mai este gândul la somn. Adriana mărturisește că se înspăimântă, se trezește calculând, are cifre în cap. Și păpușile pentru ediția din acest an sunt în faza de concepere, toți actorii teatrului aducându-și contribuția.

Sunt și dezamăgiri. Multe.

Una nu ține de mine, ci este legată de câteva legi pe care vrem, nu vrem trebuie să le aplicăm, și câteva legi ne pun pe toți în aceeași oală și ne consideră potențiali infractori. Și atunci partea asta birocratică și care-ți taie aripile uneori te obligă să renunți la niște lucruri pe care ai putea și ai vrea să le faci. Știu însă că nu e lupta mea, nu ține de mine. Altă dezamăgire este legată de mine că nu am reușit să avem o echipă mai mare și nu am reușit în fiecare an să fac ce mi-am propus în proporție de 100%. Festivalul în fiecare an a mers undeva între 80 și 90%. Pentru mine a rămas permanent 10, 20% nerealizat. E lupta mea, trăirea mea. REvoluțion va fi un mixt. E păcat să nu folosim și elemente, păpușile din edițiile trecute. Și iar ajungem la faptul că din punct de vedere birocratic pentru noi este chin, purgatoriu. Pentru că de exemplu tu ai o păpușă înregistrată în inventare de acum patru ani și care suferă transformări și pentru fiecare transformare trebuie să dai o grămadă de explicații și de referate. E vorba de păpuși de patru metri, cine ar pleca cu așa ceva acasă. Sunt anumite legi și anumite reglementări care te consideră potențial infractor. Dacă unu vreodată a făcut vreo măgărie sau vreo ilegalitate s-a considerat hai să dăm o lege pentru toată lumea să nu le treacă și ălora prin cap. Nu, hai să-l pedepsim pe ăla, dar atât de grav încât să ai exemplu să nu faci ca el. Nici legea sponsorizării nu e atât de avantajoasă pentru potențialii sponsori. De-asta și cred că atunci când festivalul va fi pe picioarele lui vor venii mai mulți sponsori. Nici eu nu am avut timp fizic să bat la ușa tuturor firmelor care-mi ies în cale. Sunt sponsori care au venit ei spre noi și au rămas alături de noi”,

a spus Adriana Teodorescu.

În fiecare an, după fiecare festival maraton, managerul de la colibri mărturisește că-i trece pentru câteva clipe prin cap să renunțe. Ca anul care vine, angajații teatrului să aibă vacanță înainte de stagiune. După care însă realizează că au o obligație morală față de oameni, de cei care cred în ei și le-au fost alături în ultimii șase ani. Și care le-au dat aripi. Și care știu că în Craiova în perioada 25 august – 1 septembrie trebuie să iasă în stradă, să-și ducă copilul sau nepotul sau de ce nu să meargă el, om în toată firea să se bucure de animație stradală.

Festivalul acesta nu ar fi ajuns aici dacă oamenii nu erau alături de noi. Când faci un festival pentru comunitate, atunci comunitatea te obligă pe tine să mergi mai departe. Acest festival este al comunității, al tuturor instituțiilor care fără niciun fel de obligație ni s-au alăturat, este al lui nea șoferul de la regie care de patru ani, același șofer de camion, știe deja câte păpuși intră în fiecare camion, câte elemente, care discută cu polițiștii și eu mi-am luat o grijă, și conduce coloana. Și nea șoferul care ne întreabă ce jucăm, unde și îl vedem cum își sună nepoțica și îi spune cu mândrie că el a dus păpușile ălea mari și pe actorul ăla frumos și amuzant. Deci e al lor. Iar, anul trecut când a plouat, știu că în Rovine, la părculețul de la Poștă, oamenii au coborât de la blocuri cu pături și cu umbrele pentru artiști, pentru păpuși și pentru scule. Oameni care stăteau la balcon. Nu ne-au scuipat, nu ne-au înjurat, deși e zgomot, sunt cinci ore de zgomot, nu, au coborât cu ceai pentru artiști. Ca să nu răcească. Și într-o dimineață mi-au povestit colegii că aveau ateliere în Parcul Nicolae Romanescu și era o bunică care avea nepoțica sau nepoțelul înscris la unul dintre ateliere care a venit cu un vas mare plin cu gogoși calde. Asta înseamnă comunitate”,

a povestit Adriana.

Ultima seară din festival, ca în orice poveste, artiștii cu un ochi râd cu unul plâng. Români și străini. Se lasă cu lacrimi de fericire, de împlinire și promisiune că se întorc în acest loc minunat numit Craiova. Sunt artiști care vin în orașul nostru și care joacă în Japonia, Australia, în America de Sud, peste tot în lume și au spus că pentru ei ”România pe hartă înseamnă Craiova”. Și care spun despre craioveni că sunt niște oameni foarte vii, comunicativi, cu plăcere de a trăi. Românii care aveau o părere reticentă dacă nu chiar proastă despre oraș până să vină la festival au plecat cu dorință de a reveni. Și la Craiova s-au consolidat familii. O familie de artiști își numește fetița, pe Ana, Craiovița. Are patru ani și este asistentul tehnic al trupei și artistă pentru că a debutat anul trecut în festival, la Water Park. Au poreclit-o toți Craiovița pentru că aici au conceput-o. Toți au crescut în festival, artiști, copii, comunitatea.

Adriana Teodorescu și-a implicat cei doi fii din prima ediție a festivalului și le-a insuflat atât de mult acest microb numit teatru încât ei vor urma cu siguranță o carieră în domeniu. Nichita studiază în Anglia, însă pe perioada verii lucrează alături de artiști la Multifuncțional, e „Meșterilă”, cum îl numesc toți. Asta face și Mihnea, fiul cel mic. Cu el se consultă Adriana pe parte de muzică, el este mult mai bine conectat la muzica actuală. Festivalul și-a pus amprenta pe toți copiii care au crescut și trecut prin festival.

Într-un fel și acesta este scopul festivalului pentru că toți copiii Craiovei care beneficiază de acest festival sunt amprentați și nu știi niciodată ce declic are loc undeva. Niciodată nu e prea devreme să educi cultural un copil. Și ca mesaj de final nu vreau să spun decât atât craiovenilor, doljenilor, celor care sunt alături de noi și care au crezut în noi și ne-au împins de la spate și ne-au dat aripi: Mulțumesc. Dacă voi nu ați fi, noi nu am exista”.

Festivalul Puppets Occupy Street este primul festival de arta animației din România care se desfășoară exclusiv în spații neconvenționale, creat pentru comunitate și care aduce la un loc companii de teatru private și artiști independenți din țară și din străinătate, încurajând astfel parteneriatul public-privat.
Festivalul este organizat de Teatrul pentru copii și tineret Colibri și finanțat de Primăria Municipiului Craiova și Consiliul Local Craiova.

Adauga comentariu

Follow us

Vrei sa primesti cele mai noi stiri pe facebook?