SMART Craiova

Craioveni cu care ne mândrim: Campioana Cristieana Cojocaru: ”Oltenia este un izvor nesecat de talente”

Craiova a fost și rămâne o pepinieră de campioni. Sportul, indiferent de ramură, are un loc special în inima oltenilor. Oltenii simt și trăiesc pentru echipa lor, pentru sportivii pe care îi admiră, pentru campionii lor. Cetatea Băniei este o zonă norocoasă, cu potențial enorm, pepinieră de campioni, cu un complex sportiv de excepție: Sala Polivalentă, Stadionul “Ion Oblemenco” și în scurt timp atât de așteptatul Stadionul de Atletism. Campioana, Cristieana Cojocaru, așa cum îi spun și astăzi craiovenii ocupă un loc aparte în sufletul celor cu sânge de oltean.

Cristieana Cojocaru a reprezentat cu cinste România la Jocurile Olimpice. A fost descoperita de antrenorul Mihai Nistor în perioada junioratului, când a stabilit nouă noi recorduri naționale de juniori – unul la 400 m garduri, cinci la 800 m și trei la 1500 m. După vârsta de 18 ani a început pregătirea cu Nicolae Mărășescu și în doar șase ani a reușit să stabilească 14 noi recorduri naționale la 400 m garduri. Dintre cele mai semnificative rezultate: bronzul olimpic obținut la 400 m garduri la JO de la Los Angeles, în 1984, medalia de aur la 800 m cucerită la Campionatele Mondiale în sala din 1985, de la Paris, sau medalia de argint adjudecată la Campionatele Europene la Madrid, din 1986. A obținut titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar in 2000 i-a fost conferită Medalia națională „Pentru Merit” clasa a III-a.

Am găsit-o pe Cristieana la prima oră în Parcul ”Nicolae Romanescu” făcând ceea ce știe cel mai bine, antrenând tineri sportivi, campioni la rândul lor. Cu un tonus de invidiat, un zâmbet contagios, ”Campioana” este o craioveancă cu care ne putem mândri.

”Nu cred că există oameni fără talent, eu cred că sunt oameni care nu au fost descoperiți”

Am început să practice atletismul în clasa a VI-a, la numai 12 ani. Și l-a continuat până la 26 de ani când a născut și a hotărât să se oprească. Ca și copil a fost plină de energie, era genul care prefera să sară gardul decât să deschidă poarta! Părinții au ajutat-o foarte mult și au susținut-o. A avut noroc de oameni extraordinari în jurul său și acest lucru a contat foarte mult.

”Am preluat grupa fostului antrenor Nicolae Mărășescu care a plecat secretar de stat la Ministerul Sportului. Am avut noroc că am fost descoperită, cred că este marele meu noroc și al tuturor celor care fac ceea ce le place. Nu cred că există oameni fără talent, eu cred că sunt oameni care nu au fost descoperiți. Nu mă refer doar la arte sau sport, ci în orice domeniu. Și să fii un bun pantofar este un lucru extraordinar, reprezintă un talent, numai să ai îndrumarea necesară. Am avut șansa că am fost descoperită, șansa că am avut familia alături de mine, antrenori nemaipomeniți, profesori înțelegători. Ca și elevă fiind făceam două antrenamente pe zi, în condițiile în care începeam cursurile la ora opt, eu făceam primul antrenament până la acea oră, stăteam pe Calea București, veneam la stadion pentru antrenament, mă întorceam și mă duceam la școală. Toate antrenamentele se desfășurau pe vechiul stadion Ion Oblemenco”,

a povestit Cristieana Cojocaru.

”Noi asta am pierdut, nu mai știm să ne bucurăm de lucruri mărunte”

A fost greu, dar extrem de frumos. Și paradoxal pentru acea perioadă, avea atunci mai mult decât au mulți sportivi acum. Avea condiții materiale, stătea în cantonament tot timpul, cel puțin din momentul în care a ajuns sportiv senior, medaliată la campionate mondiale. Stătea practic 11 luni și jumătate în cantonament pentru că ajunsese să facă trei, patru antrenamente pe zi. Antrenamente istovitoare pentru că sportul de performanță înseamnă multă muncă și responsabilitate din partea sportivului.

”Am obținut într-adevăr rezultate deosebite, nu se mai regăsesc acum și motivul este clar: sunt alte oportunități, atunci pentru noi era singura șansă de a călători, de a te remarca, de a face ceea ce îți place, sportul era la îndemâna oricui. Dar nu oricine e dispus să muncească. Și acum e același lucru. Acum se vede că niște bani sau o excursie se câștigă mult mai ușor. Noi munceam de ne speteam un an ca să prindem o Balcaniadă să vedem Atena. Ne bucuram cu lucruri foarte mărunte, luam partea plină a paharului. Noi asta am pierdut, nu mai știm să ne bucurăm de lucruri mărunte. Văd acest lucru și la sportivii mei, ei sunt triști, triști de problemele cu care se confruntă. Din păcate nu mai sunt dispuși să muncească atât. Sistemul de protecție al sportivilor nu este bine pus la punct. Sportivilor li se acordă sume foarte mici. Tu ești campion național, îți dă o primă să zic de 1000 de lei sau o indemnizație de 700 de lei”,

a completat antrenoarea.

Aveau tot ce un sportiv necesită în cantonament. Lucruri pe care cluburile nu și le permit din cauza banilor puțini, salariilor extrem de mici, motiv pentru care, din punctul antrenoarei de vedere, în prezent, un antrenor nu mai este motivat să obțină performanță, să își sacrifice viața, timpul:

”Am citit un studiu care arată că sportivii și artiștii trăiesc în medie cu șapte ani și jumătate mai puțin decât restul populației. Din cauza trăirilor. Și acesta cred eu că este un motiv și nu acela că au dispărut talentele. Oltenia este un izvor nesecat de talente. De aici au plecat atât de mulți sportivi de valoare! Atletismul este un sport cu tradiție în aceste locuri și în mare parte se datorează domnului Nicolae Mărășescu care a fost antrenorul nostru și care pe scheletul pus de dumnealui în practică ca și metodist s-au obținut performanțe”

.

”În noaptea de după cursă mă gândeam ce o să se întâmple dacă nu o să mai pot, cum o să trăiesc momentul”

Fiecare moment, fiecare medalie obținută au reprezentat enorm pentru ea. În atletism când treci linia de sosire nu se gândește nimeni la bani. Fiecare moment este special. Este minunat, chiar dacă sportivului îi este rău din cauza efortului dus până la extenuare. În atletism nu este ca în alt sport, în care poți te mai oprești, este un efort continuu. Dai totul sau nimic. Iar ea a dat totul și la fel îi învață și pe sportivii pe care îi antrenează.

”Singurul meu gând, trăiri erau după concursuri…În noaptea de după cursă mă gândeam ce o să se întâmple dacă nu o să mai pot, cum o să trăiesc momentul, cum o să trăiesc înfrângerea. Asta mi-a rămas în minte. Am preferat deși am avut diverse oportunități să fac altceva, să fac antrenorat pentru că asta îmi place. Am o rentă de la statul român pentru medaliile obținute și deși lucrez pe bani foarte puțini ca antrenor, mi-am permis și am vrut să fac acest lucru. M-am mulțumit cu mai puțin, dar fac ce îmi place! Nu aș fi putut niciodată să fac altceva, eu am absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport nu aș fi putut să mă duc în școală, să respect o programă școlară pentru că munca de antrenorat este diferită. Modelezi tu, oferi tot ceea ce știi și faptul că lucrezi mereu numai cu oameni tineri, chiar îmi place”.

De când Craiova a rămas fără pistă de alergat, Cristieana Cojocaru a rămas alături de sportivii ei. De cinci ani se antrenează pe alei din parc, pe pista din Grădina Botanică. A tras cât a putut să îi mențină pe atleți pe o linie de plutire, de nivel național. Speră însă că o dată cu noul stadion de atletism să vină și performanțele:

”Am fost pe Stadionul de Atletism. Este foarte frumos, este cel mai frumos stadion de atletism pe care eu am intrat. Nu sunt cuvinte mari, sunt foarte puține stadioane care au destinația atletism în Europa, în America sunt multe. Este foarte important că au regândit proiectul pentru că inițial se optase, am înțeles, pentru un stadion mai modest, acesta este un stadion la nivelul secolului 21. Știți ce mă bucură și mai mult? Că atunci când dau despre Craiova, spun că se bat cu săbii în stradă, însă noi avem atât de multe lucruri minunate despre care nu se vorbește. Colegii mei din alte orașe spuneau că o să pățim la fel ca în țară acolo unde s-au demolat stadioane și nu s-a mai construit nimic în loc sau s-au lăsat strict stadioane de fotbal fără pistă de atletism. Jos pălăria însă, legea s-a respectat și iată că vom avea stadion dedicat atletismului. Sper ca părinții vor începe să își înscrie copiii la atletism. Cinci ani, selecție nu s-a mai făcut. Și pentru comunitate că este un lucru extraordinar, o să crească baza piramidei spre acest sport și atunci crește și performanța”

.

Cea mai mare dezamăgire

Îi place ceea ce face, sportul a împlinit-o și i-a oferit fericirea de care a avut nevoie să meargă mai departe. Singurul lucru pe care îl regretă este că s-a lăsat prea devreme de sport. Putea să mai fac pentru încă 10 ani, fără probleme:

”Aveam copilul, fostul soț făcea și el atletism, și am zis că cineva trebuie să nu mai facă. Și am ales să nu mai fac eu, deși eu eram incomparabil mai valoroasă. De asta îmi pare rău. Regretele sunt tardive însă, am avut o viață frumoasă, am o viață minunată, fac ceea ce îmi place. În rest, nu am regrete! Iar ca un sfat pentru cei care nu sunt deciși dacă să aleagă sau nu atletismul: să o facă, să vină să descopere acest minunat sport, îi așteptăm cu brațele deschise, îi așteptăm cu un stadion super modern, utilat. Și vreau să spun că indiferent ce sport vor alege, cu atletismul ai cele mai mari șanse să ajungi sus. Baza tuturor sporturilor este atletismul. La toate sporturile baza este pregătirea fizică”.

Antrenamentele cu sportivii săi îi ocupă cea mai mare din timp. Atunci când vrea să se relaxeze însă merge la casa de la țară, unde are grijă de livadă, se întâlnește cu prietenii, face drumeții, trasee montane, face parte din asociația Veteran Mont, face prăjituri pentru evenimentele prietenilor. Iar, energia și-o ia din lucruri mărunte, cu înțelepciune ia partea bună a paharului din orice situație.

În anul 2014, a început demolarea stadionului de fotbal Ion Oblemenco și s-a decis atunci să fie construit fără pistă de atletism, asemenea marilor arene europene. Cum Craiova însă are tradiție în atletism, s-a decis construirea unui stadion dedicat acestui sport.
Stadionul de atletism face parte dintr-un complex care mai include Sala Polivalentă, stadionul “Ion Oblemenco” și cantonamentul Universității Craiova.

Date tehnice:
Arie teren 54 762,0 mp
Arie Construcții Desfășurată Corpuri A,B,C,D 9.873,70 mp
Arie Construcții Desfășurată Corp E (Nou) 233,2 mp
Total Arie Construcții Desfășurată rezultat 10 105,9 mp
Suprafață tartan (competiție, warm-up) 10.255,00 mp
Suprafață gazon – Teren Competiție 7.910,00 mp
Suprafață gazon – Teren Warm-up 5.240,00 mp
Clădirea principală a gradenelor (Corpuri A,B,C,D) va găzdui peste 5000 de locuri pentru spectatori (aprox. 5015), și dotări pentru sportivi, arbitri, media, etc. necesare desfășurării unor competiții omologate.
Copertină montată pe o structură metalică deasupra corpurilor B și C.
Instalație de nocturnă pentru terenul de competiție formată din 5 stâlpi de iluminat completată de reflectoare montate pe copertina aferentă tribunei oficiale.
Instalație de nocturnă pentru terenul de încălzire formată din 6 stâlpi de iluminat.
Zona de concurs
Stadionul de atletism de 5.000 de locuri

Nou stadion va avea mai multe tipuri de piste, inclusiv pentru săritură în lungime și triplusalt, dar și baze pentru aruncare cu discul sau săritură în lungime și în înălțime.
Clădirea, P + 3, este concepută cu spații și fluxuri separate pentru sportivi, spectatori, media și VIP.

Adauga comentariu

Follow us

Vrei sa primesti cele mai noi stiri pe facebook?

Cele mai citite