România se confruntă deja de aproape două decenii cu un sistem educațional învechit, iar prăpastia între pregătirea pe care o au absolvenții ieșiți de pe băncile școlii și nevoile pieței muncii s-a adâncit alarmant în ultimii zece ani. Reformele din Educație s-au făcut fără coerență, iar generații întregi au fost folosite ca niște cobai. Iulian Badea este un astfel de tânăr care a experimentat haosul din sistemul educativ din poziția de elev, apoi student. La vârsta de 26 de ani a decis că vrea să se implice în conturarea unui sistem educativ care să fie centrat pe elev, nu pe experimente.
Cum au fost anii de școală pentru tine?
Eu nu m-am născut în România, ci în orașul Lausanne, așa că primul meu contact cu școala a fost în Elveția. Familia mea s-a mutat apoi în Japonia, astfel că am mers în clasa întâi la o școală japoneză, iar experiența a fost una total diferită de cum avea să fie formarea mea în următorii ani, atunci când ne-am mutat definitiv în România. Părinții mei au ales o școală cu renume în Craiova, atât la nivel local, cât și național. Am fost elev al Colegiului Național „Carol I” și am încercat să mă mențin la un nivel cât mai înalt de pregătire, alături de colegii mei, în ciuda regulilor jocului care se schimbau pe parcurs.
Astfel, noi am fost generația în care a apărut conceptul de competențe, iar profesorii urmăreau să eficientizeze învățarea prin dezvoltarea capacității noastre de a selecta, combina și utiliza cunoștințele, nu doar de a le învăța pe de rost. Practic, dacă până atunci sistemul era centrat pe dobândirea de informații, acum trebuia să învățăm să învățăm. Pentru că nici profesorii nu știau foarte bine cum să aplice aceste noi cerințe, luând în considerare că, la vremea respectivă majoritatea erau formați profesional în școala comunistă, nu mulți dintre noi aveau rezultatele scontate. Am fost o generație de sacrificiu, pentru că ce se discuta la nivelul factorilor de decizie din Guvern nu avea nicio legătură cu realitățile din sala de curs. Aveam multe teme pentru acasă care ne încărcau și ne oboseau, astfel că învățarea devenise o greutate, nu o plăcere. Grav este că ce am trăit eu, trăiesc încă elevii de astăzi.
Toate tentativele de modernizare a educației s-au dovedit a fi un eșec, inclusiv felul în care a fost aplicată Legea Educației Naționale din 2011. Deși centrată la nivel teoretic pe cunoștințe, aptitudini, atitudini și valori, aceste concepte au fost implementate greșit, iar elevii nu au înțeles mai nimic. Rezultatul? Chiar actuala guvernare a recunoscut faptul că educația este o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale.
Cum vezi educația în prezent?
Nu este nicio diferență în școala de astăzi față de cea în care am învățat eu. Digitalizarea ar fi trebuit să fie prevăzută și implementată în ultimii zece ani, dar totul a rămas la nivel declarativ. A venit apoi pandemia și obligativitatea școlii on-line. Întreg sistemul a fost zguduit din temelii. Și aici nu vorbim doar despre școlile din mediul rural, acolo unde cele mai multe instituții de învățământ sunt subfinanțate, iar nivelul de sărăcie este atât de crescut în rândul familiilor cu copii școlari că o tabletă sau un calculator depășesc ca valoare sumele pe care și le permit pentru mâncare. Vorbim și despre școlile din mediul urban, acolo unde elevii sunt mai familiarizați cu ceea ce înseamnă tehnologia decât profesorii lor.
Practic, pe lângă delay-ul pe care școala românească îl avea deja, sistemul s-a mai lovit și de ruptura fizică între profesor și elev. Atunci, cum să ne mai așteptăm la performanță?
Ce soluții crezi că există pentru a repune sistemul de învățământ pe o linie funcțională?
În primul rând, cred că tinerii cu viziune trebuie să se implice și să se ducă acolo unde ideile lor pot fi auzite. Eu am făcut un pas în acest sens și m-am înscris în competiția electorală pentru funcția de deputat în Parlamentul României. Aici voi încerca să aduc în prim-plan problemele generației mele și, împreună cu colegii mei, să găsim soluții viabile. În acest moment, PSD are deja un plan foarte bine structurat despre cum ar trebui să se intervină în sistemul de învățământ pentru a-l face funcțional și performant.
Odată creată o baza coerentă, profesorii și elevii vor adera la aceasta și nu vor mai fi la fel de debusolați precum erau profesorii mei în perioada reformelor de învățământ experimentale pe care le-au trăit cei de vârsta mea.
Care sunt planurile concrete pe care tu și PSD le promovați în acest domeniu?
Sunt patru coordonate mari pe care PSD-ul le propune pentru îmbunătățirea sistemului educațional. Prima vizează crearea unei legături mai strânse între cei trei factori implicați activ în procesul educativ: profesor, elev, părinte. A doua coordonată se referă la punerea elevului în centrul de interes al sistemului educativ. Practic, nevoile acestuia să fie îndeplinite în primul rând, iar asta nu se poate face decât prin modernizarea programelor școlare. Și am punctat astfel cea de-a treia și probabil cea mai importantă parte a reformei propuse de noi, reconstruirea curriculumului conform cerințelor pieței muncii. Nu în ultimul rând este și cea de-a patra linie de lucru în privința învățământului românesc, finanțarea.
Luate pe rând, aceste coordonate înseamnă să facem posibil accesul la educație pentru orice copil, indiferent de posibilitățile familiei din care provine. Asta înseamnă să facilităm accesul la învățământul on-line impus de criza sanitară prin dotarea școlilor și pregătirea profesorilor pentru acest tip de predare. În plus, toate școlile trebuie conectate la internet, curriculum școlar să fie încărcat și apoi accesibil în platforme digitalizate, deci punerea în aplicare a unei prevederi din Legea Învățământului din 2011, înființarea unei Biblioteci virtuale școlare. Încurajăm și încheierea unui parteneriat cu televiziunea națională pentru ca programe educative să fie difuzate în anumite intervale orare. Totodată, am gândit și un canal educațional pe o platformă extrem de populară în rândul tinerilor, Youtube.
Apoi, înseamnă crearea unui sistem de școală cu program prelungit care să vină în întâmpinarea familiilor în care amândoi părinții lucrează până spre după-amiază și copilul nu are cu cine să rămână acasă. Elevii din anumite comunități ar putea să rămână la școlă până la ora 16, timp în care să primească și o masă caldă.
Nu trebuie să uităm de preșcolari. PSD prevede în planul său de guvernare finanțarea a 1750 de noi creșe si unități de tip afterschool. De aceste prevederi ar trebui să beneficieze peste 100 mii de copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Aici trebuie să vorbim și despre unitățile private care oferă programe educaționale pentru preșcolari, unități cărora trebuie să li se faciliteze accesul la finanțare europeană.
Bursele școlare sunt o altă formă de stimulare a performanței în școală. Pe lângă creșterea valorii burselor sociale, de studiu, de merit și de performanță, până la valori cuprinse între 450 și 550 de lei de elev, a fost concepută și înființarea unei noi burse, cea pentru tinerii care provin din centrele de plasament.
Nu trebuie uitați nicidecum profesorii. Aceștia trebuie să beneficieze atât de programe de pregătire profesională accesibile, cu continuitate, cât și de salarii decente. Menționez aici creșterea salariilor profesorilor conform legii existente deja încă din 2017, dar și stabilirea unei sume anuale ce poate fi acordată cadrelor didactice , sub formă de vouchere profesionale.
În privința întăririi trio-ului format din profesor, elev și părinte, PSD propune ca aceștia să participe activ la guvernanța administrativă a școlii. Elevii și părinții ar trebui să aibă drept de vot în Consiliul de Administrație al școlii și să aibă posibilitatea de oferi feedback profesional cadrelor didactice. Pe plan financiar, ar trebui transparentizate toate cheltuielile unităților de învățământ.
Ne-ați prezentat planul conceput pentru învățământul preuniversitar? Există unul asemănător și pentru cel universitar?
Da, bineînțeles. Aici vorbim deja de un alt nivel, acolo unde ar trebui să acceadă toți cei care doresc să facă performanță, să participe la dezvoltare și inovare. Eu am finalizat studiile de licență și masterat a două facultăți din cadrul Universității din Craiova. Știu ce înseamnă viața de student care aleargă între cursuri și seminarii și mi-aș dori ca toate cunoștințele dobândite în această perioadă să poată fi aplicate în viața de zi cu zi. Din păcate, nici la acest nivel nu s-au aliniat cerințele pieței muncii cu pregătirea absolvenților. Atunci, ca plan, clar vorbim și aici de o modernizare a curriculumului universitar.
Apoi, toate aceste universități ar trebui să fie mult mai implicate în cercetare și inovare, astfel încât să vorbim despre dezvoltarea acestui domeniu unde nu au existat decât foarte puține succese notabile la nivel internațional. Totul ar trebui să plece de la finanțare, pentru că știm că cercetarea științifică necesită cheltuieli destul de mari. Abia după ce se vor obține rezultate notabile în această privință, cu aplicabilitate în societatea și economia românească, România trebuie să se înscrie în rândul țărilor care contează la nivelul Cercetarii de nivel european și mondial. Noi avem potențial, mai trebuie să existe și politici aplicabile care să ne ducă spre performanță.
Comandat de Partidul Social Democrat – Organizația Județeană DOLJ, executat de Danescu Florin-Bogdan I.I, cod AEP 11200020
Adauga comentariu