Sâmbătă, ora 18.00. Luminile în Parohia „Maica Domnului – Oota” din Craiova sunt aprinse, iar din interior răsună vocea unuia dintre preoți. Săvârșește Vecernia. A doua zi este zi de sărbătoare, zi de duminică. Lângă biserică, o clădire cu etaj. La parter, capelă, iar la etaj, camerele au fost transformate într-un fel de after school, un loc de întâlnire pentru copii, părinți și preot.
Din 2015, din ziua de Sfântul Andrei, a devenit un obicei ca micuții să se întâlnească după slujba de duminică, dar și sâmbăta seara, să socializeze, să cânte, să se joace, să împletească jocul cu educația, să vorbească despre mărțișor, cât și despre Centenar la Centrul Misionar-Educativ al Parohiei Oota – Craiova. Alături de copiii ce vin frecvent la biserică, prezenți sunt voluntari, la rândul lor copii care au înțeles sensul adevărat al cuvântului voluntar: voluntarii ACCES Oltenia, cărora li se vor alătura, în scurt timp, elevi de la Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu”.
Și preotul Bogdan Trifu, care desfășoară, alături de copii, diverse ateliere, workshopuri, teambuilding-uri și care a inițiat o serie de acțiuni caritabile, omul care, ajutat de enoriași, oferă burse copiilor merituoși ai parohiei.
„Totul a început în ziua de Sf. Andrei, când copiii au urcat pentru prima dată în acest spațiu unde l-am sărbătorit pe unul dintre copii, Andrei Vlad, care și astăzi este aici. După aceea, am rămas să colorăm. Atât știam să facem atunci… Încăperea era goală, nu aveam decât două mese. După o perioadă, lucrurile au crescut. La început, am încercat să ne axăm pe zilele de duminică. După ce copiii stăteau duminica la slujbă, urcau în aceste camere pentru a petrece puțin timp împreună cu alți copii. Și astfel a rămas o activitate pe care o desfășurăm în fiecare duminică. Încet, activitățile pe care le organizăm cu copiii s-au diversificat, de la colorat am ajuns la ateliere și workshopuri, la teambuilding-uri. Am încercat să-i determinăm pe copii să stea împreună, să fie o comunitate, să-și vorbească, să nu stea pe telefoane, să nu stea pe tablete, să facă lucruri frumoase împreună. Cred că este nevoie de astfel de centre. Oriunde. Nu putem să limităm activitățile Bisericii doar la centre de copii. Sunt și centre de copii, sunt și centre pentru vârstnici. Fiecare face ce știe. Însă cel mai important este să facă ceva ”
a spus preotul Bogdan Trifu.
Nu s-au oprit, însă, aici. A urmat Târgul Jucăriilor, apoi un program de burse oferit elevilor. Dacă în primul an, bursele au reprezentat 100 de lei pe lună pentru fiecare copil, acum lucrurile sunt puțin diferențiate. În prezent, valoarea burselor pornește de la 100 de lei și poate ajunge și la 220 de lei. Una din fete primește această sumă lunar. Bursele se acordă pe durata anului școlar, din septembrie până în iunie.
„Bursele au început odată cu Târgul Jucăriilor. Aveam prea multe jucării acasă și nu știam ce să facem cu ele. Precedentul exista la o altă parohie care organiza ceva asemănător, însă fondurile mergeau în alt scop, către Secția de Oncopediatrie de la Spitalul Județean Craiova. Și, am zis, de ce nu, haide să încercăm și noi, tot pentru copii, însă banii să-i folosim pentru burse. Primul program pe care l-am organizat a fost pentru copiii din parohie, cei din Școala „Nicolae Romanescu”. Am strâns, atunci, dacă nu mă înșel, aproximativ 4.500 de lei, și i-am împărțit în burse, așa cum a stabilit școala. Nu știam foarte bine comunitatea, nu eram încă foarte bine legați de oamenii de aici. Anul acesta am lărgit puțin sfera și, în momentul de față, sunt șase copii care beneficiază de burse. Criteriul principal de oferire a acestora este situația școlară a copilului. Evaluarea se face de către voluntarii Acces Oltenia, copii la rândul lor, pentru că ei sunt mai apropiați de vârstă. Mi s-a părut interesant pentru că atunci când începeau să citească un dosar și să vadă diplomele, ei deja știau și despre ce concursuri era vorba, și seriozitatea acestor concursuri, pentru că ei trecuseră deja prin competițiile respective. Astfel și selecția făcută de ei este foarte drastică”
a completat Bogdan Trifu.
Suma primită drept bursă de copii i-a determinat să aprecieze gestul făcut de reprezentanții Centrului Misionar. Relația între copii și preot s-a legat, respectul a crescut, dar și recunoștința. Odată admiși la liceu, foștii bursieri s-au oferit la rândul lor să ajute.
„Una din fostele bursiere, Ana-Maria Oprea, a venit la Centrul Misionar și a spus: „Vă mulțumesc mult, m-ați ajutat anul trecut, iar acum este rândul meu să vă ajut pe dumneavoastră. Eu știu să cânt la chitară. Aș putea să fac cu cei mici cursuri de chitară. Și, din acel moment, face cursuri de chitară cu copiii centrului”.
Prezența părinților este esențială pentru dezvoltarea aromonioasă a unui copil. Iar preotul a știut cel mai bine acest lucru, motiv pentru care a decis organizarea unor ieșiri în natură, cu copiii însoțiți, însă, de părinții lor. Au ieșit cu cortul, alături având și câțiva voluntari, nu la munte sau la mare, ci la marginea Craiovei, în pădurea Ghercești.
„Pentru toți a reprezentat prima noapte dormită în cort. Era o idee mai veche a mea și am reușit să o punem în practică. Nu știu dacă de-a lungul timpului vom reuși să ducem această activitate înspre ideea de cercetași, însă ne dorim acest lucru. Am fost în apropierea Craiovei, tot din ideea de a sta împreună și de a petrece timp împreună. Am avut și acolo diverse activități de tipul celor desfășurate de cercetași: mers în natură, observat, lucruri atât de simple precum adunat de frunze. Am avut foc de tabără, bezele la foc, tot ceea ce este nelipsit de la o ieșire cu cortul”
a completat preotul.
„Băiețelul meu va face ce va vrea. Este treaba lui. Poate să fie om de treabă și în reverendă, și în costum și în altă uniform”
Cei care freceventează Biserica „Oota” îl cunosc pe părintele Trifu de când era, la rândul său, copil. Aici a crescut. În fiecare duminică sau la fiecare sărbătoare era prezent la slujbe. Era unul dintre copiii ce pășeau înaintea preotului cu lumânarea aprinsă. Venea însoțit de mama și bunică.
„Fiecare copil crește într-o anumită direcție. Într-adevăr, săptămânal eram prezent la slujbe la biserică. Oricând, însă, puteam să o cotesc spre altceva. Vocațiile se mai și dirijează, se mai și urmează. Cred că, la un moment dat, a fost dorința mamei, dar nu asta a fost capitală. Dar voința unora s-a suprapus cu voința mea și, într-un anumit context, s-au suprapus. Vreau să cred că, dacă aș fi fost în altă parte, aș fi făcut și acolo altceva, nu aș fi stat. Ăsta este lucrul cel mai important, să nu stai. Eu am doi copii, o fetiță și un băiat. Băiețelul meu va urma drumul pe care îl va alege. Este treaba lui, decizia îi va aparține. Poate să fie om de treabă și în reverendă, și în costum, și în altă uniformă. Văd ca fata mea cedează de multe ori pentru alți copii sau pentru fratele ei mai mic, și mă bucură acest lucru. Una din dorințele ei este ca atunci va fi mare să fie doctor veterinar și voluntar, iar acest lucru îmi umple sufletul”
a spus preotul Trifu.
Despre lucrurile minunate care se întâmplă la Centrul Misionar Oota au aflat foarte mulți în Craiova, de la reprezentanți ai instituțiilor de cultură, la simplii enoriași care vin în acest loc ori de câte ori este organizat un eveniment caritabil.
„Ne cunoaștem, de exemplu, cu cei de la Teatrul de Păpuși „Colibri”, pentru că în perioada de primăvară încercăm ca în fiecare sâmbătă să ducem copiii la teatru. Este important să îi scoți puțin, să îi duci într-o sală de spectacol. Din păcate, nu putem merge și duminica, pentru că piesa de duminică întotdeauna se suprapune cu slujba și încercăm să prioritizăm lucrurile. Am avut ieșiri și acolo, am legat câteva prietenii. Oamenii care gândesc la fel sau care fac lucrurile la fel încep să se împrietenească. Unul care stă nu o să-l înțeleagă niciodată pe cel care muncește”
a completat preotul.
În fiecare sâmbătă seară, la Centrul Misionar au loc activități practice. Singurul lucru care îi leagă de partea religioasă este că acest centru se află în curtea bisericii. Activitatea de duminică este mai complexă, o activitate practică, și de obicei este cea din urmă. Înainte de asta, copiii au o gustare de duminică, iar după, o cateheză, pe care încearcă de fiecare dată să o adapteze vârstei lor. Cel mai mic dintre copii are doar cinci ani. Iar cel mai mare, 12.
Extrem de modest, parintele Trifu este un model pentru copii si părinți. Se sfiește să dea sfaturi, este conștient că oamenii sunt în această goană nebună, prea prinși să câștige bani, ca să aibă să pună mâncare pe masă copiilor.
„Nu-i rog pe oameni decât să tragă aer în piept, să folosească butonul roșu de la telecomandă în sensul să îl oprească, să dea deoparte telefoanele și să încerce să folosească timp cât se poate de calitate cu copiii. Să încerce să asculte copiii, să încerce să petreacă timp împreună. Acum două zile, vorbeam cu un bun prieten de seminar și îmi povestea ca au petrecut trei săptămâni cu fetița lor de Sărbători, iar acum cea mică nu mai vrea nici la școală, nu mai vrea să meargă nici la after school. Ea vrea să-și petreacă timpul cu părinții ei. Copiii vor lucrul ăsta, însă fiecare dintre noi trebuie să mergem și la serviciu. Este foarte important să ne petrecem timp cu copiii și este la fel de important ca și ei să fie împreună, să se cunoască, să zâmbească. Importantă în relația cu oamenii este delicatețea. Important e să arăți oamenilor că îți pasă și că nu îți este indiferent ceea ce li se întâmplă. Cred că doar astfel reușești să stabilești cu oamenii un canal de comunicare“
a mărturisit preotul Bogdan Trifu.
Îl doare când vede copii suferind. Nu de puține ori, copiii și-au deschis sufletul în fața familiei lui, a micii comunități formate în acest centru. Au fost cazuri când copiii au spus că nu vor decât mâncare, dar și situații când nu și-au dorit lucruri materiale, ci să-și aibă părintele plecat peste hotare la muncă, aproape.
„Există, în dosarele noastre, hârtiile pe care fiecare copil a scris, la un moment dat, ce își dorește. Ne-am dorit să îi educăm să facă diferența între ceea ce ne dorim și ceea ce ne trebuie. Și unul dintre copii a scris că vrea ca tatăl său să se întoarcă acasă din Anglia. A fost cea mai mișcătoare dorință. El deja avea nevoie de tatăl său să fie alături de el. Din păcate, tatăl său este încă în Anglia. Sunt lucruri nu neapărat dureroase, cât mișcătoare. Nu trebuie să cădem niciodată în latura aceea melancolică a deznădejdii. Important este să păstrezi un echilibru. Cel mai important este să fii atent la nevoile acestor copii“
a mai spus preotul.
„Dați-le Voi să mănânce” – un nou proiect lansat de Centrul misionar pentru cei cu o situație precară
Saptămana trecută, Bogdan Trifu a lansat un nou proiect social: „Dați-le Voi să mănânce”.
„Este un program pe care il lansăm pentru familiile sărace, o colectă permanentă de alimente. Acest stand va sta aici la intrare. În primă fază, am ales o familie de la noi din parohie, o familie cu opt copii. La ei știu cel mai bine că nevoia cea mai mare este nevoia de hrană. La un moment dat, unii dintre cei opt frați a scris pe caiete: mi-e foame. Pe mine acest lucru m-a mișcat. Dacă programul va crește, iar noi ne dorim acest lucru, s-ar putea să fie mai mulți oameni care au nevoie de ajutorul nostru și al vostru. Din acest motiv am și scris „Dați-le Voi să manânce!”. Pentru că, atunci când facem fapte bune, ne asemănăm puțin cu Cel de Sus. Din acest motiv, am scris cu V mare. Toate ajutoarele pe care le vom da, le vom oferi pe bază de anchetă socială, în primul rând de cerere și în al doilea rând de anchetă socială care va fi efectuată de un asistent social. Este, pe undeva, pilda lui Iisus Hristos când a hrănit din cinci pești și cinci pâini mii de oameni“.
Adauga comentariu