Liceul Internațional cu predare în Limba Franceză „Voltaire” este unul dintre cele mai calde locuri în care poți ajunge în Craiova. E un alt fel de școală; o școală a prieteniei, o școală-familie, unde, de la părinți și elevi, până la cadre didactice, lucrurile au o frumusețe aparte. Mai mult decât atât, este un loc care oferă șanse tuturor, chiar și celor care nu cunosc prea bine limba română. Unul dintre acei elevi este Dieumerci Diambu Ditomene, un tânăr care a venit din Congo, alături de familie, și care și-a găsit o nouă familie aici, la Craiova, în sânul Liceului „Voltaire”.
Dieumerci este un tânăr înalt, la prima vedere timid, dar mereu cu zâmbetul pe buze și cu un farmec aparte. La cei 17 ani ai săi, Dieumerci este un artist deosebit de complex – cum, de altfel, este și familia sa -, iar din 2015 este parte din familia „Voltaire”.
Am 17 ani și vin din Congo. E mult de povestit, e chiar mult… Pe scurt, am venit aici pentru că tata a fost aici din 2007 și a zis să vin și eu, să studiez, să fac școala și, după aceea, mai vedem. Vrem să rămânem aici, ne-am acomodat”
povestește Dieumerci, într-o limbă română încă stângace, dar la care face progrese zi de zi.
„Este impresionant că a reușit să se apropie de ei prin muzică”
Dieumerci are aproape toată familia în Craiova. Una dintre surori este încă în Congo, dar va veni și ea în România, alta este studentă la Drept în anul I, în Craiova, iar fratele cel mic, în vârstă de 14 ani, este tot în Bănie, iar la anul va intra și el în marea familie a liceului. În total, Dieumerci are cinci frați.
Eu pot să vă spun cum a evoluat, pentru că sunt profesor de franceză de la înființarea acestei școli, din 2015, și chiar acum mi se derulau în minte niște imagini cu el, în clasă. Era timid la început, iar colegii lui destul de intimidați de prezența lui. Până atunci, nu mai avuseseră un coleg de altă naționalitate, dar nu a durat mai mult de două săptămâni până să se integreze. Ceea ce este impresionant este că a reușit să se apropie de ei prin muzică. A venit cu chitara la școala, întâi a început să bată tobele pe bancă, ritmul, iar în modul acesta a reușit să comunice cu ceilalți copii. Română nu știa decât foarte puțin atunci, au comunicat în limba franceză”
își amintește directorul Licelului „Voltaire”, Dorina Popi.
E foarte curios să afle, să învețe. Te întreabă în momentul în care nu înțelege. La limba română, face progrese, încă mai are nevoie de ajutor. La nivel conversațional stă bine, dar în scris mai sunt probleme. Și-a facut prieteni, este iubit în școală și este foarte implicat. E foarte talentat, cântă, dansează și a participat la tot felul de activități prin care s-a remarcat. Cântă la chitară, bas și la tobe, dansează și este și în echipa de dans a școlii”
povestește și Adina Mitrică, profesorul său de limba română.
„Mi-aș dori să fac programare”
Dieumerci și familia lui s-au făcut remarcați la ziua Liceului „Voltaire”, atunci când au cântat pentru toți cei care au fost alături de școală la acel eveniment. Pe mai departe, peste un an, când va veni vremea Bacalaureatului, Dieumerci și-ar dori să facă o meserie total opusă laturii artistice.
Îmi place calculatorul. Mi-aș dori să fac programare”
spune Dieumerci, care studiază, în cadrul liceului, la profilul de matematică-informatică.
Până atunci, însă, acesta se implică în tot felul de proiecte la nivelul școlii, iar în martie urmează să plece în Marsilia, cu ocazia Săptămânii Francofoniei.
Am încheiat un parteneriat de colaborare, o înfrățire cu un liceu din Franța, cu ajutorul Ambasadei Franței, care susține școala noastră și ne ajută să ne dezvoltăm pe această linie. Prima etapă va fi realizarea unui mini-spectacol, muzică și dans, cu trupa de dans a liceului. Vor fi 15 elevi, dar din păcate nu se vor deplasa toți, deoarece Ambasada nu finanțează decât trei deplasări ale elevilor și a unui profesor. Vor prezenta acest spectacol în Marsilia, în perioada 21-23 martie, cu ocazia Săptămânii Francofoniei, unde vor fi prezente țările francofone. România, astfel, va fi prezentă prin Liceul Voltaire”
explică directorul Dorina Popi.
Dieumerci s-a acomodat repede în Craiova, un oraș despre care spune că nu seamănă deloc cu locul de unde provine el.
Îmi place orașul acesta pentru că e bogat din punct de vedere al oamenilor și îmi place mult Centrul Vechi. Când am fost prima oară acolo… La noi nu există așa ceva. Oamenii de aici sunt generoși, înțelegători, deschiși, prietenoși”
spune tânărul.
Liceul „Voltaire” este singurul liceu de predare în limba franceză, cel puțin din regiune, și trage tare să urce cât mai sus, deși are resurse mai puține față de alte școli. Este pusă în aplicare și o strategie pe termen lung pentru a se încerca predarea tuturor materiilor în limba franceză, așa cum fusese gândit de la început.
Nu mai există un astfel de liceu în regiune și, din câte știu eu, nici la nivel național. Autoritățile francofone ne susțin în aceste demersuri și ne-au promis că ne vor sprijini și în formarea profesorilor. Deja încercăm și noi, am depus proiecte Erasmus+ pentru formarea profesorilor, anul acesta vom depune candidatura. Este o concurență acerbă și sper să reușim, pentru a trimite și profesori de alte discipline, cum ar fi de istorie și socio-umane, să facă cursuri în Franța. Noi suntem singurul liceu din regiune care are științe sociale bilingv-franceză și chiar doresc să vă spun că s-a organizat, la noi în școală, cercul profesorilor de discipline socio-umane, iar colega noastră, Gabriela Militaru, a prezentat o activitate, a filmat o oră în limba franceză. Deci avem profesori de alte materii în școală, vorbitori de limba franceză”
completează Dorina Popi.
Indiferent că o spunem în română sau în franceză, școala are un potențial imens de dezvoltare și, alături de ea, și elevii săi. Iar Dieumerci este doar unul dintre ei.
Și, deloc întâmplător, numele lui Dieumerci înseamnă ceva destul de puternic, atât pentru el, cât și pentru cei care ajung să îl cunoască: „Mulțumesc lui Dumnezeu”. Practic, când îi rostești numele, ceva se mișcă înăuntrul tău. Unu, ajungi să realizezi că în Craiova se și vine, nu doar se pleacă, iar doi, îți dai seama că, oricine ai fi, dacă ajungi aici, la „Voltaire”, vei fi primit ca într-o familie.
Adauga comentariu