„Cred că oamenii se nasc într-un anumit fel. Pe oameni nu-i schimbă nici banii, nici bogăția, nici sărăcia, nici greutățile. Oamenii rămân la fel”

Cu un timbru vocal de neconfundat, cu o ținută scenică impecabilă, Dinu Iancu Sălăjanu este exemplul interpretului consacrat, ce respectă și iubește publicul său, pentru care folclorul, muzica și tradițiile românești au fost și sunt la loc de cinste. Modest, cu zâmbetul pe buze, cu privirea pătrunzătoare a acceptat să acorde echipei SMART Craiova un interviu, înainte cu două zile de spectacolul „Bărbierul din Sevilla”, în care publicul craiovean îl va vedea într-o nouă ipostază, interpretând un rol de operă, Don Basilio, rol pe care l-a jucat în urmă cu mulți ani, în perioada studenție.

Dinu Iancu Sălăjanu a urmat cursurile de canto clasic ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Muzică din Oradea. A ales muzica populară și reprezintă cu cinste acest segment prin autenticitate. Regretă uneori că nu a explorat mai mult muzica clasică.

„Școala înnobilează cultura unui om, îi ridică nivelul cultural și nu are cum să îl îndobitocească”

Când a ajuns la facultate, cânta deja, era deja cunoscut. Apăruse la televiziunea națională. Mărturisește că foarte mulți l-au sfătuit să nu meargă să facă școală, și cu atât mai mult operă, pentru că i se va strica vocea de muzică populară. Se bucură însă că nu i-a ascultat și și-a urmat drumul.

Mă bucur foarte mult să văd că în noul val din muzica populară sunt foarte mulți tineri cu școală, care știu muzică. Ar fi foarte bine dacă fiecare în domeniul nostru ne-am pregăti pentru ceea ce facem. Din toate punctele de vedere. Nu minimalizez valorile autentice care sunt și care cântă, soliști care nu au știut muzică însă au cântat extraordinar. Cred cu tărie că școala nu poate să strice pe cineva. Dimpotrivă, școala înnobilează cultura unui om, îi ridică nivelul cultural și nu are cum să îl îndobitocească. De aceea nu am fost reticent în a merge la școală, nu am îmbrățișat ideile cum că școala mi-ar strica vocea și uitați că am făcut carieră în muzica populară. Oamenii mă iubesc, și pentru asta sunt recunoscător și fericit. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am făcut, însă vreau să spun că în mare măsură îmi place foarte mult și muzica clasică și îmi doresc să fiu mai activ în acest domeniu al muzicii clasice. Bineînțeles, nelăsând la o parte muzica populară pentru că nu se bat cap în cap. Deși s-ar putea crede așa. Consider că dacă ai simțul măsurii și cunoștințele necesare și ești un om care să studiezi cu adevărat muzică, eu cred că le poți face bine și pe una și pe alta, în măsura în care te pricepi”

a spus interpretul.

„Îmi aduc aminte tot timpul de sfaturile mamei care întotdeauna mi-a spus „să nu ne faci de râs””

Rolul Don Basilio pe care îl va interpreta în această seară l-a jucat în anul IV de facultate la Opera Română din Cluj. A rămas cu amintirea plăcută, a fost un rol frumos care i-a rămas în suflet. Însă, muzica populară rămâne dragostea vieții sale. Iubește fiecare zonă în parte și consideră că avem un tezaur extraordinar pe care noi am avea misiunea să îl descoperim.
Artistul se bucură foarte mult, că astăzi, la vârsta maturității, va demara în paralel cu folclorul și muzica clasică. Este fericit că a fost invitat de reprezentanții Operei Române din Craiova să facă parte din acest spectacol cu o distribuție atât de bună. Va cânta alături de o mezzosoprană din Italia, un dirijor deosebit, o orchestră de excepție.

Știți ce cred eu? Cred că oamenii se nasc într-un anumit fel. Pe oameni nu-i schimbă nici banii, nici bogăția, nici sărăcia, nici greutățile. Oamenii rămân la fel. Anumite lucruri care vin pe parcurs dau posibilitatea oamenilor să arate vieții cine sunt. Eu rămân același cu aceleași principii, cu aceleași valori. Îmi aduc aminte tot timpul de sfaturile mamei care întotdeauna mi-a spus „să nu ne faci de râs”. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat minte și capacitatea de a înțelege lucrurile și de a avea valorile mele proprii pe care eu le simt că sunt adevărate. Mai presus de toate, viața e un vis. Ne culcăm de atâtea ori, ne trezim de multe ori și la un moment dat o să ne ducem de aici… Important este să fim împăcați că în fiecare zi am făcut lucruri frumoase de care nu ne este rușine, că avem o familie, că avem copii, că lăsăm în urma noastră cuvinte frumoase, lucruri care ne aduc laude și mulțumiri”

a spus Sălăjanu.

„Am cântat dintotdeauna de plăcere, și vorba lui Tudor Gheorghe, când faci lucrurile din plăcere, și le faci bine, banii vin oricum”

A încercat să profite de fiecare șansă pe care viața i-a dat-o, să învețe de la fiecare om care i-a apărut în cale. Ceva. Nu a făcut însă compromisuri, a cântat doar folclor autentic, nu a căzut niciodată în latura comercială a muzicii. A simțit că nu poate face asta pentru nimic în lume. Mai ales pentru bani…
“La 16 ani, m-am întâlnit cu un prieten, la treapta a doua de liceu. La vremea aceea, cântam cu vocea și mă acompaniam cu acordeonul, și-l învățam pe el melodii. Și îmi tot spunea că eu am o voce foarte frumoasă, că sunt mai bun solist decât acordeonist. De atunci am început să cânt mai mult cu vocea. Apoi m-am întâlnit cu un țigan cu o cultură deosebită și pe care-l consider fratele meu mai mare, care m-a învățat și mi-a arătat că muzica populară se împarte în mai multe segmente. Asta este o cultură adevărată. Întotdeauna a exista și latura asta comercială a muzicii. Din fericire, dorința de a face bani nu am avut-o niciodată. Nu m-am compromis ca să pun mâna pe bani. Am cântat dintotdeauna de plăcere, și vorba lui Tudor Gheorghe, când faci lucrurile din plăcere, și le faci bine, banii vin oricum”, a povestit maestrul.

A doua persoană care l-a marcat a fost marele interpret și om de cultură, Nicolae Furdui Iancu. El l-a încurajat și i-a spus că poate ajunge artist de talie națională în muzica populară. Profesorul i-a devenit frate, tată, iar sfaturile acestuia au devenit lege. O lege nescrisă ce el a știut să o respecte cu sfințenie.

M-am întâlnit cu profesorul meu care mi-a fost tată, frate, ce vreți dumneavoastră. Eu cred că sunt oameni care îndeplinesc un destin și care te conduc pe un drum pe care singur nu ai putea să mergi. Toate aceste lucruri eu le văd venite de undeva de Sus, de la divinitate. Eu acesta sunt și nu sunt habotnic. Am credință și de aceea am și măsura lucrurilor pe care trebuie să le fac”

a completat interpretul.

Din tot repertoriul pe care îl cântă, nu poate spune ce cântec îi este mai drag decât altul. Toate-i sunt dragi, toate îl reprezintă. Îi plac toate, cântecele lăsate moștenire de toți cei care au contribuit la menținerea folclorului românesc.

Orice solist are în sânge și dorință de a cânta cântece de jale, pentru că sunt mai cantabile. Dar noi cântăm și cântece mai vesele. Cu feciorul meu mai cânt o melodie din Maramureș Zis-o mama către mine, Să învăț horile bine… E o melodie cântată de Dumitru Fărcaș, Grigore Leșe și mulți alții, nu aparține cuiva, vine din popor. Sunt lucruri pe care eu mi le-am însușit și care îmi plac foarte mult. Folclorul este atât de frumos. Câte melodii frumoase nu am ascultat de la Maria Lătărețu, de la Maria Ciobanu, de la Maria Tănase, Sofia Vicoveanca. Avem atâția soliști de mare valoare”

a completat artistul.

„Să fii om nu-i lucru mare/ Să fii domn i-o întâmplare”

Ca orice artist are și el nemulțumiri, însă este convins că oamenii vor înțelege importanța valorilor autentice și vor înceta să promoveze non-valori. Oamenii, publicul larg vor lucruri frumoase. Consideră însă că publicul trebuie oarecum educat, în special de mass-media, de tv. Nu este firesc spune maestrul, să punem egal între valori și restul.

Eu cred că ne vom reveni cândva! Va trebui să revenim la valorile noastre autentice. Eu am propria mea raționament asupra muzicii populare și cred ca filosofia muzicii populare se găsește în Sud, în Oltenia, și în Maramureș. Pentru că tot un cântec din Maramureș spune: Să fii om nu-i lucru mare/ Să fii domn i-o întâmplare. Să fii mare nu-i nimică/ Omenia te ridică. Se cunoaște omul mare/ Și pe drum și pe cărare/ Se cunoaște omul bun/ Pe cărare și pe drum”

a spus interpretul.

Nu este doar interpret, este și director al Casei de Cultură a sindicatelor din Zalău. Consideră că este nevoie de o implicare cât mai mare a celor care fac lucruri frumoase, din toate domeniile de activitate. De o implicare a elitelor pentru educarea publicului. Pentru cultură, elitele trebuie să iasă la suprafață spune artistul, să-și spună cuvântul, să se bată așa cum s-au bătut Brătienii, cum s-a bătut Maniu, Vasile Bărnuțiu pentru renașterea spirituală și culturală a țării.

Este anul Centenarului Unirii, un an în care mai mult ca niciodată, evenimentele culturale ar trebui să primeze, instituțiile să colaboreze, oamenii să se bucure de mai multe reprezentații artistice deosebite. Dinu Iancu Sălăjanu consideră că în acest an, mai ales, toate evenimentele organizate ar trebui să fie unele de calitate.

Se vor face acțiuni anul acesta. Însă, aceste acțiuni trebuie să fie explicate. Mie îmi place, de exemplu, ce se întâmplă la Opera Română Craiova. De câțiva ani de zile este un progres real. Asta înseamnă că cineva gândește. Că s-a gândit nu pe termen scurt, ci pe termen mediu și lung. Pentru că publicul va veni dacă va vedea pe scenă spectacole bine montate, cântăreți care să știe muzică și încet-încet vom crește. Trebuie pusă cărămidă peste cărămidă, trebuie să avem răbdare. Asta sper să se întâmple în România”

a adăugat interpretul.

„Mi-aș dori ca fiecare copil din România să fie fericit, să fie iubit. Aici, în România”

Dinu Iancu Sălăjanu are trei copii. Nu vrea ca ei să-i urmeze în carieră decât dacă simt că asta doresc din tot sufletul să facă. În acest moment nu vrea de la ei decât să învețe bine la școală, să simtă că sunt iubiți în familie, să nu aibă greutățile pe care le pot avea alți copii. Își dorește ca fiecare să-și găsească drumul.

Mi-aș dori ca fiecare copil din România să fie fericit, să fie iubit. Aici, în România. Nu știm niciodată ce ne rezervă viitorul. Eu am avut atâtea oportunități de a pleca din țară, dar rădăcinile mele sunt prea adânc înfipte în ogor. Nu am talentul de a scrie. Îi las pe cei care știu să scrie, să scrie. Eu trebuie să cânt pentru că la asta mă pricep. Atunci când vom respecta fiecare profesia lui și vom munci pe o direcție vom fi buni”.

Îi place Craiova, i se pare un oraș în progres. Un oraș frumos. Mărturisește că Craiova ultimilor ani parcă a renăscut. Și mai presus de orice, are un sentiment de bine când revine în Cetatea Băniei.

O bucurie când văd străzile că sunt curate, că sunt bine asfaltate, că sensurile giratorii sunt îngrijite. Aveți un stadion extraordinar, văd că aveți o echipă de fotbal care însuflețește, o comunitate care și-a dorit atât de mult fotbal și care are tradiție aici, opera funcționează, aveți Teatrul Național, aveți artiști de talie națională, ați avut artiști, scriitori, poeți. Craiova e Cetatea Băniei! Trebuie să ne mândrim cu frumusețile pe care le avem. Trebuie să fim mândri că suntem români”

a mai spus artistul.

A luat viața așa cum a fost. Nu are mâhniri privind în urmă. Consideră că fiecare are până la urmă o cruce pe care să o poarte. Așa cum a fost scrisă.

Mi-aș dori, însă, ca poporul român să fie mai fericit. Mai plin de viață. Să văd oameni veseli, nu triști. Dar nu putem să fim atât de fericiți pentru că ne-au plecat câteva milioane de oameni din țară. Țara s-a golit foarte mult. Și este un gol pe care nu-l putem umple de azi pe mâine. Trebuie să trăim cu speranța că vom renaște. Eu mă aștept tot timpul ca Dumnezeu să ne întărească în cultură și spiritualitate. Doar așa vom putea renaște”

a concluzionat interpretul.

În această seară, publicul craiovean va avea parte de un spectacol surpriză al Operei Române, o seraă de bucurie după cum spune artistul. Spectacolul va fi susținut de Opera Română Craiova pe scena Cercului Militar, de la ora 19.00.

Regie artistică: Arabela Tănase
Scenografie: Răsvan Drăgănescu
Conducere muzicală: Codruț Bîrsan (SUA)
Concert-maestru: Dan Bozgan
Maestru de cor: Lelia Candoi
Pregătire muzicală: Corina Stănescu, Maria Cristina Stan
Sufleur: Viorica Tomuș
Regie tehnică: Mihaela Grama
Sonorizare: Sorin Tican
Maestru de lumini: Roberto Bujor
Machiaj/coafură: Ioana Boicea, Andra Stanciu

Acompaniază la clavecin: Corina Stănescu
Orchestra și Corul de bărbați al Operei Române Craiova