Copil născut în ’90, auzeam mereu despre sportul craiovean din trecut și despre felul în care craiovenii ieșeau în stradă să sărbătorească victoria. Un furnicar imens, cu mii, zeci de mii de oameni, se spărgea din zona Stadionului și a Polivalentei – cele două Temple -, și pornea mișunând pe străzi. Care către unde apuca, într-o bucurie care nu poate fi descrisă celor care nu o înțeleg.
Așa a fost și astăzi. Puține lucruri în viață te fac să mergi pe stradă, să-ți vezi de drum și, din când în când, să te oprești și să te uiți în spate. Și să încremenești.
În seara asta și pentru mult timp înainte, Craiova este deasupra tuturor. Victoria fetelor noastre, cu 30-25 împotriva norvegiencelor de la Vipers Kristiansand, a readus acel sentiment în inimile tuturor care au privit spectacolul handbalistic, fie din sală, fie de pe esplanada Polivalentei, fie din fața televizoarelor. Mușcând din pumni când viperele se ciocneau cu fetele noastre, unind palmele în rugăciune la fiecare aruncare spre poartă, aplaudând nebunește la fiecare gol sau lovind picioarele la fiecare eșec.
SCM Craiova, care a adus Cupa EHF în Bănie, ne-a reînvățat, în seara asta magică de 11 mai, că avem în noi puterea de a privi în spate și de a rămâne încremeniți. Puterea de a fi mândri, de a fi impresionați, fericiți, cu stropi de bucurie șiruind pe obraz, că încă se poate. Dar ne-a și reamintit că orice rezultat trebuie muncit, cu sudoare, lovituri în plex, frustrare, oboseală și nervi. Nimic nu vine de-a gata.
Suntem, da, suntem mândria Europei, și nimeni nu ne poate lua asta. Craiova este, astăzi, cel mai frumos loc din lume. Și așa va rămâne, pentru că lumea poate să ne ia orice, dar nu istoria.
Iar asta vedem, în seara asta, la fiecare om. Un fan care povestește ce a trăit, un bătrân care își șterge lacrimile, o galerie impresionantă care nu vrea nici în ruptul capului să se oprească din cântat sau acel copil, cu privirea curată, care strânge în brațe un fular. Acel copil care a trăit această seară și care va spune mai departe cum a fost.
Cu siguranță, așa, povestea nu se va încheia niciodată.
Adauga comentariu