Pianist, compozitor, șef de orchestră, profesor la școala de muzică, scriitor. La cei 37 de ani, Nicolas Jounis are un CV impresionant. Dirijează pe scene din întreaga lume și de cîțiva ani și în Craiova, la Opera Română. Iubește Craiova, iubește oamenii, îi place energia pozitivă a acestora și faptul că orașul „respiră cultură”. Iubește muzica lui Beethoven și mai presus de orice, admiră și respectă „umanitatea”.
SMARTCraiova: Când ați descoperit pasiunea pentru muzică, cum a început această poveste frumoasă?
Nicolas Jounis (N.J.): Nu am avut pe nimeni în familie cu această pasiune pentru muzică. Am descoperit de copil această înclinație, motiv pentru care am învățat mult. Am făcut studii atât în Franța, cât și Italia.
În Italia am făcut studii aprofundate pentru percuție și dirijat. La cinci ani am început să cânt la pian. La 12 ani descoperisem o pasiune nouă, aceea de a dirija orchestra. Am început studiile la Conservatorul din Nantes și apoi am urmat Conservatorul din Paris.
SMARTCraiova: Cum a început colaborarea frumoasă cu Opera Română?
N.J.: Prima dată am dirijat în România la Vâlcea, apoi la Filarmonica Oltenia. Am continuat cu o colaborare cu Filarmonica din Bacău. Am dirijat Bal Mascat de Verdi la Opera Română din Craiova. Atunci l-am cunoscut pe Dan Bozgan, solist în această instituție cu care am legat o prietenie sinceră. Au urmat din ce în ce mai multe spectacole în Craiova: Tosca, Cavaleria Rusticană, Ioana D’Arc, o operă dedicată memoriei lui Iulian Bozgan, fostul şef al Orchestrei Operei, un muzician dedicat, plecat mult prea devreme într-o altă lume… O operă pentru suflet, sub conducerea mea muzicală, având drept concert-maestru pe Dan Bozgan, maestru de cor: Bogdan Botezatu și o distribuţie din care au făcut parte: soprana – Renata Vari, tenor – Bogdan Olaru, bariton – Ioan Cherata, bas – Dragoș Drăniceanu.
Colaborarea mea cu Opera Română a continuat și în Franța. Am dus orchestra de cameră într-un turneu organizat de mine, am avut recitaluri cu Dan Bozgan vioară și pian.
SMARTCraiova: Care este diferența între ceea ce se întâmplă pe plan muzical într-o instituție din Franța în comparație cu Craiova?
N.J.: Pe plan cultural, în Craiova, este mult mai diversificat decât în Franța. În Franța se joacă un titlu două sau chiar trei săptămâni, pe când în orașul dumneavoastră o operă se joacă o săptămâna, iar săptămâna viitoare este pusă în scenă o altă operă. Acest lucru permite ca să se schimbe tot timpul soliștii, dirijorii, regizorii și mult mai mult repertoriu.
SMARTCraiova: Sunteți pianist, compozitor, șef de orchestră, profesor, scriitor, meserii frumoase…
N.J.: Șeful de orchestră are nevoie de instrumentiști buni, pe când un instrumentist își are propriul său instrument la care cântă cum vrea, când vrea. Un șef de orchestră însă, un dirijor, totdeauna trebuie să aibă orchestra pregătită și atentă, orchestra trebuie să fie la mâna lui. Când compui te ajută foarte mult să stai în contact cu muzica, să simți practic muzica constant.
Ca și scriitor am scris o carte care se intitulează Istoria propagandei, o lucrare de sociologie politică. Trebuie să menționez faptul că am și studii de drept. Important este ca pe lângă muzică să mai ai și alte activități, altă meserie pentru că, chiar și în Franța, nu poți să trăiești doar din muzică.
Ca și compozitor, textul la Ioana D’Arc este scris tot de mine. Am scris textul, iar apoi am adaptat muzica pe text, orchestrat pentru fiecare instrument în parte. Sunt peste 40 de instrumente. Aceasta este cea mai grea parte din muzică. O operă durează în general două ore, trei ore, este foarte mult de muncă. Este cu atât mai important ceea ce fac, cu atât că se și joacă, se pun în scenă lucrările pe care le compun. Mulțumesc Operei din Craiova că m-a sprijinit să pun în scenă opera mea.
Fac parte din Asociația Compozitorilor din Franța , la care sunt înscris cu 50 de lucrări care au fost cântate deja. Vreau însă să menționez faptul că am mai scris încă 100 de lucrări care nu au fost până în acest moment cântate.
SMARTCraiova: Cât de mult lucrați la o lucrare, ce vă inspiră?
N.J.: Depinde de ideile care îmi vin pe moment. Pot să lucrez în paralel la mai multe partituri, titluri odată pt că la un moment poți să te blochezi într-o lucrare. A compune este o stare de spirit. Pe lângă muzică, eu scriu și poezii și eseuri. Ceva care mă inspiră? Depinde de ce scriu, orice mă poate inspira. Depinde de starea mea mentală din acel moment. Mă opresc atunci când obosesc pentru că ajung la acel moment când ideile nu mai vin așa clar. De exemplu, în această mică ședere a mea în Craiova, de opt zile, am scris împreună cu Dan Bozgan o lucrare pentru fratele lui, un recviem pe care sper să îl cântăm în luna octombrie. În numai cinci zile a fost gata. Textul este în limba latină. Un recviem făcut din inimă, o lucrare care transmite mesaj.
SMARTCraiova: Ce vă deranjează cel mai mult la oameni?
N.J.: Cel mai mult mă deranjează individualismul. Avem o profesie în care de foarte multe oi cântăm singuri sau eu ca dirijor am oameni în fața mea și vreau tot timpul să simt că sunt persoane pe care mă pot baza. Eu asta caut omenie, umanitate! Persoane constante în sentimente, asta și caut la oameni.
SMARTCraiova: Ce simțiți înainte de fiecare spectacol?
N.J.:Am obligația ca muzician să fac lucrurile cât mai bine posibil. Să fie cât mai aproape de mesajul compozitorului, să transmită un mesaj spectatorilor. Este o presiune foarte mare pentru că nu depinde totul doar de mine, ci de toți actorii implicați în spectacol. Important este să canalizez toate energiile pentru a face muzică cât mai bună.
SMARTCraiova: Aveți un talisman norocos pe care îl purtați cu dumneavoastră?
N.J.: Da, am un talisman pe care îl port permanent cu mine. Ioana D Arc. O mică gravură simbolizând-o. Este simbolul forței și al inocenței.
SMARTCraiova: Ați dirijat pe multe scene ale lumii, însă de câțiva ani vă întoarceți constant la Craiova. Ce vă aduce la Craiova?
N.J.: Simt că am foarte multe afinități cu cei din orchestră, am simțit că răspund la toate demersurile mele artistice, am foarte mulți prieteni aici, și simt că sunt primit cu căldură. Această căldură îmi dă energia de care am nevoie.
Craiova este un oraș animat care vibrează și din punct de vedere al zonei culturale. Pentru mine, Craiova respiră cultură.
SMARTCraiova: Care este muzicianul care v-a impresionat, sprijinit, format?
N.J.: M-a marcat personalitatea unui mare dirijor francez Georges Prêtre și o mare soprană, o foarte bună prietenă, Mady Mesplé, care m-a îndrumat în carieră. Dirijorul Prêtre a dirijat până la 90 de ani. Am avut șansa să stau sub aripa acestui dirijor de la care am primit foarte multe sfaturi profesionale și numai. Unul dintre acestea este că cel mai important este să crezi în ceva, este esențial să avem un lucru în care să credem…
Sunt etape foarte grele în această meserie de dirijor, dar tot timpul ai satisfacții și șansa de a întâlni oameni, artiști deosebiți.
SMARTCraiova: Ce părere aveți de noile generații?
N.J.: Este un lucru extarordinar ceea ce se întâmplă azi. Tinerii din noua generație se îndreaptă și către varietăți, în trecut toți rămâneau blocați în muzica clasică. În acest moment este important că și instrumentiștii profesioniști vin către muzica ușoară, populară, către varietăți, cafe concert, comedii muzicale și atunci publicul privindu-i, la rândul lui, se întoarce către muzica clasică.
SMARTCraiova: Care este compozitorul dumneavoastră preferat?
N.J.: În mod cert, Beethoven.
SMARTCraiova: Ce alte proiecte muzicale și nu numai aveți?
N.J.: Din Craiova plec direct în Scoția. O să dirijez în Scoția și Irlanda. În plus, am înființat două orchestre noi în Franța, am început să lucrez deja cu ele. Cânt mai mult repertoriu romantic și baroc. Și am tot timpul plăcerea de a mă întoarce în Craiova pentru că am văzut că oamenii mă iubesc și mă primesc cu mare plăcere, Craiova are un public extraordinar, care simte muzica și respectă solistul, șeful de orchestră. Am un sentiment pozitiv când vin în Craiova, pentru că suntem latini cu toții, trăim și simțim la fel.
În afara muzicii, îmi plac drumețiile montane, să fac trasee să pe munte, să fiu sub cerul liber, să parcurg zeci de kilometri, să stau cu cortul. Fac trasee de peste 250 de kilometri în 10 zile. Mă încarc astfel cu toată energia de care am nevoie, iar apoi toată această energie o transmit prin muzică publicului meu!
Adauga comentariu