„Când joc handbal, simt bucurie. Este un sentiment de nedescris.” Acestea sunt cuvintele handbalistei de numai 16 ani, Valentina Maria Ion. Elevă a Colegiului Național „Frații Buzești”, pasionată de istorie și geografie, handbalista știe foarte bine drumul pe care vrea să meargă. Luptă pe teren pentru fiecare minge, îndură fără să clipească loviturile primite și vrea ca alături de echipa craioveană să ajungă în topul clasamentului european.
Din decembrie 2018, SCM Craiova a transferat-o de la CNE Râmnicu Vâlcea pe junioara Valentina Maria Ion pentru postul de centru. A ajuns la Craiova într-o perioadă grea pentru echipă, în perioada în care echipa a acumulat o serie de înfrângeri ce au scos-o din lupta pentru cupa EHF, cupă câștigată în sezonul trecut. Energia ei însă, puterea, dorința de a lupta pentru fiecare minge, impresionează. Este o plăcere să o vezi jucând pe teren. La fel de impresionant este să îi vezi și tristețea din ochi după un eșec al echipei. O doare, iar acest lucru se vede.
Îmi pare rău că nu pot ajuta echipa mai mult. Îmi este și mie greu, încă încerc să mă acomodez. Îmi doresc însă să dau tot ceea ce este mai bun pe teren. Publicul îmi dă curaj, iar fetele m-au primit foarte bine. Sunt foarte drăguțe cu mine, mă ajută atunci când am nevoie de un sfat. Cred însă că avem nevoie de mai multă încredere în noi, ca echipă. Este o perioadă puțin demoralizantă pentru că am avut acele înfrângeri, mai ales în Cupa EHF, însă sper să ne redresăm rapid și să mergem pe drumul cel bun”,
a spus tânăra handbalistă.
În meciul disputat de SCM Craiova împotriva echipei CSM București, Valentina Maria Ion a reușit să marcheze în poarta apărată de Paula Ungureanu, fiind astfel declarată cea mai tânără marcatoare în poarta apărată de aceasta:
Am avut emoții înainte de meci pentru că întâlneam jucătoare cu foarte multă experiență. Însă am încercat să mă adaptez și să îmi fac jocul. Mă bucur că am reușit să înscriu acele goluri de la 7 metri. Mă flatează faptul că am reușit să înscriu în poarta Paulei Ungureanu și sper să nu fie singurele goluri”.
Ce simte când joacă handbal
Și-a dorit dintotdeauna să facă sport. A încercat inițial să urmeze cursuri de dans, însă a simțit că nu este ceea ce își dorește. A început să joace handbal la vârsta de nouă ani într-o grupă de vârstă mai mare.
Când joc handbal simt bucurie. Este un sentiment de nedescris. Îmi place și îmi doresc foarte mult să joc handbal, mai ales la un nivel înalt și sper ca pe viitor să mă ajute Dumnezeu să joc handbal la nivel înalt. Progresul meu s-a văzut imediat ce am ajuns la Centrul de Excelență de la Vâlcea. După doi luni deja mă schimbasem. La vârsta de 14 ani am plecat la Centrul de excelență la recomandarea domnului Ovidiu Mihai. În vara anului 2016 am mers să dau niște probe de control pe care le-am trecut. Doi ani și jumătate am stat la Centrul de Excelență, loc unde antrenamentele se fac constant la un nivel înalt, pregătirea foarte bună, mereu făceam forță, antrenament în fiecare zi, uneori și câte două antrenamente pe zi, meciuri la sfârșitul săptămânii. Cred că este normal ca după atâtea meciuri și atâtea antrenamente să se vadă un progres”,
a completat Vali (așa cum îi spun prietenii, n.r.).
Extrem de ambițioasă și serioasă, Vali îmbină perfect sportul cu școala. Este elevă la specializarea științe sociale la Colegiul Național ”Frații Buzești”. Petrece la sală cel puțin trei ore pe zi, însă nu neglijează temele. Își începe fiecare zi cu un program bine stabilit, la ora 7.30 dimineața. După orele de la școală, se pregătește de antrenament. După antrenament rămâne deseori în sala de forță sau în sală unde se antrenează chiar și trei ore și jumătate. Cât timp a fost la Centrul de excelență, a fost elevă la Liceul Energetic, liceu cu program sportiv, din Vâlcea. A avut cea mai mare medie din liceu, fapt ce i-a dat posibilitatea să intre la colegiul craiovean.
Îi place istoria și geografia, se relaxează desenând, în special peisaje și portrete, să asculte muzică, să călătorească împreună cu familia.
Când era mică se gândea să se orienteze spre facultatea de medicină. Și-a dat seama însă că pentru medicină trebuie să aibă o bază solidă. La cei 16 ani și-a făcut deja planuri pe termen lung. Handbalul ocupă primul loc în viața ei. Vrea să devină kinetoterapeut sau antrenor.
Urmărește atentă senioarele echipei craiovene de handbal, învață alături de ele. Modelul său în handbal este jucătoarea echipei naționale, Cristina Neagu.
Iubește Craiova, iubește suporterii care sunt alături echipei la bine și la rău.
Părinții mei spun mereu că aud tribuna și văd reacțiile oamenilor. Este emoționant. Tot timpul când ajungem acasă îmi povestesc cum mă strigă suporterii în sală și cum mă încurajează. Mă emoționează pentru că îmi transmit sentimentele lor și este foarte plăcut. Cele mai mare dezamăgiri sunt meciurile pierdute la diferență mică de puncte. Sunt acele meciuri în care ai dat tot ce ai avut mai bun, ai luptat până în ultimul minut, dar până la urmă nu a fost să fie. Mereu noaptea mă gândesc ce aș fi putut face mai bine, reiau în minte fiecare atac, fiecare mișcare, mă gândesc la ce am greșit, încerc să îmi fac planuri pentru ce va urma”,
a completat handbalista.
Când intră pe teren nu mai contează nimic altceva. Se focusează la ceea ce are de făcut, își amintește indicațiile antrenorului. Știe că în sală sunt părinții care îi sunt alături la fiecare meci și suporterii în fața cărora joacă și care îi dau energia de care are au atâta nevoie. Fiecare lovitură fizică primită pe teren o doare, însă o ambiționează:
De cele mai multe ori mă gândesc că vreau să depășesc momentul și uit de durere pentru că mă concentrez pe ce am de făcut. Durerea este pe moment. Părinții se sperie însă la fiecare lovitură pe care o primesc.
Mama nu a făcut sport, nu înțelege, se sperie, tata a jucat însă fotbal (Mircea Ion, n.r.) și el înțelege cum este cu aceste lovituri. Mă încurajează, îmi spune mereu că aceste momente sunt iminente, se întâmplă oricui, că nu trebuie să fiu descurajată. Fiecare încearcă să ne ridice moralul, însă cel mai des o face căpitanul echipei, Carmen Ilie care încearcă permanent să ne motiveze”.
Dar și publicul craiovean o motivează pe Vali, suporterii în fața cărora se înclină și fără de care este conștientă că nu ar avea șanse prea mari de reușită. Vrea să îi vadă în sală în număr mare și știe sigur că va lupta să nu îi dezamăgească. Nu își permite să facă asta, are nevoie de ei, de energia lor, de aplauzele lor.
Mesajul meu pentru public este să vină la sală să ne susțină pentru că încurajările lor contează foarte mult pentru noi. Ne dorim un public cât mai numeros alături de noi. De obicei, după fiecare meci mergem să salutăm publicul. Și cam de fiecare dată sunt aceiași oameni. Ceea ce este îngrijorător pentru că ar trebui ca după performanța obținută de fete anul trecut să vină să susțină acest sport, această echipă, mult mai mulți. A fost dureros să vedem că echipa adversă (Vâlcea, n.r.) a avut în sala noastră o galerie mai frumoasă, mai numeroasă și mai zgomotoasă decât publicul nostru. Am observat acest lucru de când am venit în sală, am văzut că galeria lor a fost una mai bogată, se auzeau mult mai puternic… Și pot spune că doare asta. Cu multă muncă, ambiție și dorință cred că se pot retrăi în viitor momentele de anul trecut. Avem o echipă foarte bună, trebuie să ne pregătim foarte bine și să ne ajute și șansa”,
a mai spus Valentina Maria Ion.
Valentina Ion a impresionat în vara anului trecut, când a participat cu naționala de cadete a României la Jocurile Mediteraneene și Open-ul European din Suedia.
Adauga comentariu